35 de ani de libertate. Ce știm și ce nu știm despre Revoluția Română?

Pe 15 decembrie 1989, la Timișoara se deschidea drumul către libertate. Revoluția Română avea să înceapă în fața Bisericii Reformate, cu un protest tăcut al enoriașilor împotriva mutării pastorului Laszlo Tokes. O acțiune care a declanșat o mișcare care a dus la căderea regimului comunist.

Timișoara. 15 decembrie 1989

Evenimentele au pornit de la Biserica Reformată din Timișoara, unde pastorul Laszlo Tokes a început să vorbească despre viața din România, atrăgând atenția asupra situației economice și sociale a congregației pe care o păstorea, scriu Gino Rado și Adrian Szakacs în broșura editată de Memorialul Revoluției 16-22 Decembrie 1989 din Timișoara. Spusele pastorului, continuă cei doi, au dus la decizia ca Tokes să fie strămutat la Miniș, în județul Sălaj.

Enoriașii au protestat în 15 decembrie, în fața Bisericii Reformate, pentru a împiedica mutarea pastorului. Aproximativ 60 de persoane erau, în jurul orei 18-19, în fața bisericii, cu lumânări aprinse. La ora 19, Laszlo Tokes le-a vorbit de la geam, întâi în maghiară, apoi în română. Tot atunci, șeful PCR Timiș mergea în Piața Maria pentru o evaluare personală a situației. La întoarcerea în sediu, îi ordona primarului să se deplaseze la parohie și să promită că pastorul nu va fi evacuat.

O zi mai târziu, Nicolae Ceaușescu cerea deja informații despre situația de la Timișoara și ordona evacuarea de urgență a pastorului. În 16 decembrie, grupul deja semnificativ de oameni strânși în fața Bisericii Reformate oprea tramvaiul în Piața Maria; unul dintre protestatari, urcat pe tampon, striga „Jos, Ceaușescu!”, „Jos, comunismul!” și „Libertate!”.

Din acel moment, notează autorii broșurii, „protestul pentru sprijinul pastorului reformat s-a transformat într-un protest împotriva regimului”.

35 de ani mai târziu: o privire critică asupra trecutului

Într-un interviu acordat expressdebanat.ro, Daniel Șandru, președintele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), subliniază cât de perfid a fost regimul comunist și cât de puțin s-a făcut pentru a aduce vinovații în fața justiției.

„Cred că statul român a făcut mult prea puțin. Deși avem o condamnare oficială din 2006 a regimului comunist, ea rămâne situată cumva în abstract. Avem un raport final al Comisiei Tismăneanu care relevă multitudinea victimelor, tipurile de tortură, de abuzuri și crime la care acestea au fost supuse, însă nu avem vinovați, responsabili. Singurii doi condamnați pentru crime și abuzuri în regimul comunist sunt doi foști comandanți de penitenciare politice, Alexandru Vișinescu și Ion Ficior, unul de la Râmnicu Sărat, celălalt la Periprava. Dincolo de asta s-a așternut o tăcere.”, a declarat Daniel Șandru.

Președintele IICCMER subliniază că o mare parte din crimele comunismului au rămas nepedepsite: „Biologic vorbind, s-a ratat șansa de a-i aduce în fața instanței pe cei responsabili pentru crimele din anii ’50-’60. (…) Regimul comunist, în integralitatea sa, a fost ilegitim și criminal. Securitatea doar și-a sofisticat formulele de teroare și de a comite crime și abuzuri, după 1965, sub Ceaușescu.”

Un capitol sumbru: căminele-spital și programul antiuman

Unul dintre cele mai șocante aspecte ale regimului comunist este programul sistematic de exterminare din căminele-spital, unde mii de copii considerați „irecuperabili” au fost lăsați să moară.

„Dincolo de cele 10.000 de femei care și-au pierdut viața din cauza decretului antiavort, estimăm că în cele 26 de cămine-spital care funcționau până în 1989, de obicei în locuri izolate – nu vorbesc de orfelinate -, au fost uciși circa 15.000 de copii. (…) Acest program al regimului comunist este similar cu programul T4 al naziștilor germani. Încercăm să arătăm că acest program a avut un caracter sistematic, care a dus la uciderea unor copii nevinovați, care puteau fi recuperați prin îngrijire adecvată, medicamente și asigurarea unor condiții de trai civilizate. Am investigat până în prezent 6 astfel de cămine-spital și am depus 3 sesizări penale. Pe ultimul cămin investigat, cel de la Plătărești, la 20 de kilometri de București, sesizarea penală a fost depusă pe 12 decembrie 2023. (…) Suntem în relație cu supraviețuitorii, sperăm să le putem aduce statutul de victime ale regimului comunist celor care au murit sau au fost abuzați și să îi aducem pe cei vinovați în fața instanțelor. Avem nume și prenume, rămâne doar ca procurorii să își facă treaba.”, a explicat președintele IICCMER.

Rămân întrebările

La 35 de ani de la Revoluție, încă avem întrebări fără răspuns. Dosarele Revoluției, ale Mineriadelor și ale altor abuzuri postcomuniste sunt încă nerezolvate. „Trebuie să ne privim în oglindă și să ne întrebăm cum este posibil să avem încă dosare închise, inclusiv 10 August. Eu cred că atât cât putem face noi ca agenție guvernamentală, pentru că documentarea și investigația noastră trebuie să se oprească în 21 decembrie 1989, așa ne spune hotărârea de guvern, vom face. Dincolo de situația din cele 26 de cămine-spital pe care le vom investiga, mai avem deschise două linii de investigație, cea a frontieriștilor și cazurile sistematice de psihiatrie represivă – oamenii care erau împotriva regimului comunist erau considerați nebuni și spitalizați. Cam asta avem la 35 de ani, dacă e să facem un bilanț. Tot acel sistem criminal stă de fapt în două condamnări, petrecute în urmă cu 7-8 ani.”, a concluzionat Daniel Șandru.

• Tweet
• Pin It