21 de ani de la primul transplant de măduvă realizat în România, la Timișoara. Micul pacient le-a arătat doctorilor semnul victoriei

Zi importantă pentru medicina românească. La 5 iunie 2001, la Timișoara se realiza primul transplant medular din România. O șansă incredibilă pentru adulții și copiii cu diferite forme de leucemie care nu puteau beneficia de o intervenție de transplant, până atunci, în țara noastră. În ultimii 21 de ani, la Timișoara s-au realizat aproape 500 de proceduri de transplant, însă medicii vorbesc în continuare de câteva neajunsuri.

Au trecut 21 de ani de la momentul la care fotograful surprindea parte din colectivul care a participat la realizarea primului transplant medular din România. Procedura a fost efectuată la Timișoara, sub îndrumarea prof. dr. Margit Șerban. Din echipă au mai făcut parte conf. univ. dr. Smaranda Arghirescu, actualul șef al Clinicii Pediatrie II de la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” și prof. dr. Virgil Păunescu, cel care astăzi conduce OncoGen Timișoara, Centrul de Terapii Genice și Celulare în tratamentul cancerului.

Cu infrastructura necesară pusă la punct încă din anul 2000, când s-a inaugurat Clinica de Oncohematologie Pediatrică de la Timișoara, cu personal medical de excelență și cu sprijin inclusiv din afara țării, aici s-a deschis calea efectuării primului transplant medular. S-a pornit de la o dorință. Au avut voință, au format echipa și, printr-o solidaritate nemaivăzută, au reușit, ne povestește, la 21 de ani de la această intervenție, Margit Șerban, care conducea la acea vreme centrul de transplant medular din Timișoara.

„Și acum mă gândesc cu emoție la vremurile acelea, la toate gândurile pe care le-am avut, inclusiv toate îngrijorările, toate spaimele, pentru că adevărul este că transplantul de celule stem hematopoietice, la care se spunea înainte transplant medular, e o procedură terapeutică medicală extrem de pretențioasă și care reclamă fantastic de multe. Se adresează unor bolnavi cu patologie extrem de severă și care devin extrem de vulnerabili prin tratamentele de pregătire pentru transplant. Deci, pacienți cu risc cu totul deosebit. Este o procedură deosebit de pretențioasă din punctul de vedere al echipei, al competențelor echipe care trebuie să fie multiple, să se poată ocupa de bolnav, explorările pre și post transplant, de recoltarea celulelor, calitatea celulelor recoltate și la acestea se adaugă transplantul, monitorizarea post-transplant.

Când am văzut că România aparține de puținele țări din Europa în care nu s-a făcut transplant am zis că nu se poate ca România să rămână fără transplant medular și să nu le oferim această șansă terapeutică unor oameni care nu au altă posibilitate de tratament pentru supraviețuire. (…) Un rol fantastic de important, fără de care nu puteam să pornim, l-a avut profesorul Virgil Păunescu. Era șeful și la nivel de Institut, și la catedra de Imunologie. A avut aparatura care nouă ne lipsea la ora respectivă la pediatrie. Nu am fi avut această îndrăzneală, fiind vorba de un gest terapeutic de maximă responsabilitate, dacă nu am fi avut și solidaritatea internațională.”, a povestit doctorul Margit Șerban.

Primul pacient care a beneficiat de un transplant medular realizat în România a fost un copil cu leucemie din Oradea. Intervenția a fost una de succes.

„Îl vedem și acum pozat. Un copil a fost, avea sub 10 ani. Poza este din boxa sterilă în care era. De acolo, el ne-a arătat semnul victoriei și a fost marea noastră bucurie, a reușitei primului transplant autolog, cu celulele bolnavului care au trecut prin diverse procedee. O reușită ca aceasta sigur că te mobilizează, îți dă încredere că poți să mergi mai departe. Și ne-am mobilizat pentru transplantul celălalt, care, bineînțeles, este cu indicații și mai largi, transplantul alogenic (se transplantează celule compatibile de la cineva).”, a mai spus Margit Șerban.

Practic, procedura doar a deschis seria de premiere medicale de la Timișoara. În 2002, aici s-a făcut transplantul alogenic înrudit, apoi, în 2003, transplantul alogenic cu donor neînrudit – 2003. În 2009, tot la Timișoara s-a făcut primul transplant de celule hematopoietice din cordonul ombilical. Au mai fost și altele: primul transplant în imunodeficiență combinată severă sau primul transplant cu DLI, la un sugar de 5 luni care a și supraviețuit.

„Cred că îi poate demobiliza pe pacienți dacă le spun în mod franc toate verdictele și nu mai pot să lupte cu boala”

Doctorul Șerban povestește cum poate cele mai apăsătoare momente erau cele în care trebuie să îi anunțe pe părinții copiilor că micuții se află într-o situație delicată, ori să le dea veștile rele tinerilor care aveau peste 18 ani. 

„Nu uit eu un adolescent frumușel de vreo 20 de ani care a avut recădere, nu a răspuns la transplant. Nu pot să îl uit. Mama era afară, el punea întrebări. Eu întotdeauna am crezut și cred în continuare: să le spun în mod franc toate verdictele astea poate îi demobilizează și nu mai pot să lupte cu boala. Aveam întâlnire cu părinții – care sunt absolut devastatoare pentru noi. Ziua respectivă eram terminată pentru că trebuia să spun exact ce șanse are de control a bolii, ce risc de recădere, cât e speranța de viață și când le spui și vezi că pălesc… e absolut cumplit. Deci eu bolnavilor nu le spun. Acest tânăr avea peste 18 ani și nici lui nu puteam să îi spun. El a insistat: «Cât mai am de trăit?» Iar eu i-am zis că e greu de spus. La care el a întrebat: «6 luni? 1 an?» Oi fi făcut o figură.. el era cu risc de moarte rapidă. «6 luni?!» Fățuca lui devenea tot mai disperată. «3 luni?! Mai puțin de 3 luni! Mă duc acasă!» S-a dus acasă să se întâlnească cu prietenii, cu cei dragi… Și a murit. Asta m-a impresionat așa la lacrimi.”, a spus medicul.

Aproape 500 de transplanturi s-au făcut la Timișoara în ultimii 21 de ani

Medicul Smaranda Arghirescu a preluat frâiele acestei activități de cel puțin 10 ani. În continuare, la centrul de aici se realizează proceduri de transplant atât pentru adulți, cât și pentru copii, atât pentru cancer, cât și pentru anumite boli care nu sunt cancer. La Timișoara se pot transplanta simultan 6 pacienți. 75% din totalul procedurilor sunt făcute la adulți datorită faptului că cei mai mulți dintre copii se vindecă doar cu chimioterapie. Pe primul loc se află transplantul autolog, apoi cel alogeneic.

„Satisfacția e atunci când tragi linie după niște ani și vezi că mare parte dintre ei trăiesc. Copiii cu cancer se vindecă în proporție de peste 85%. Deci satisfacția este extraordinară când vezi că devin adulți, se căsătoresc și vin să îi tratezi copilul.”, a spus medicul Arghirescu.

Chiar și după atât de mult timp, în continuare sunt neajunsuri. Absența unui institut oncologic face ca numărul transplanturilor făcute aici să fie tot mai mic. Și nu e doar asta.

„Încă ne confruntăm cu absența din România a unor medicamente necesare în transplant, mare parte dintre ele le aducem și acum din alte țări sub formă de donații, prin bunăvoința unor asociații și fundații. Încă anumite mecanisme la nivel de Agenție a Medicamentului nu sunt bine puse la punct. Unele dintre medicamente sunt foarte costisitoare și se consumă în cantități mici. Acea plată, taxă pe care trebuie să o facă o firmă ca să introducă medicamentul respectiv pe piață în România este substanțială și nu rentează pentru că nu se vând. Vă dați seama, dacă se fac 200 de proceduri de transplant într-un an, practic sunt 200 de mici cumpărături. Pentru firme nu este rentabil. Deci ar trebui să fie o listă de medicamente preferențială care să fie scutite în mare parte de această taxă și aduse în țară.”, a explicat Smaranda Arghirescu.

„Incidența cancerelor la vârsta de sub un an este extrem de mică. Dar există”

În pandemie, de teamă să nu se infecteze, familiile cu copii bolnavi au stat și luni de zile la spital.

„Am fost de 4 ori focar Covid. Nu poți să nu internezi pacienții cu cancer, să nu își continue tratamentul. I-am testat pe toți pacienții la internare, după 3-4 zile se pozitivau. Izolează-i în altă zonă, tratează-i, așteaptă să treacă Covidul, apucă-te de tratament… A fost extrem de dificil și pentru noi, și pentru familii. Vă dați seama, luni de zile în care ei nu și-au văzut familia, de teamă să nu plece acasă. Unii sunt din Moldova, nu au posibilități de transport cu mașina, cu trenul nu poți să mergi 12-14 ore cu un asemenea copil bolnav. A fost extrem de dificil, dar ne-am descurcat.”, a povestit medicul Arghirescu.

La Clinica de Transplant Celule Stem din cadrul Spitalului „Louis Țurcanu” din Timișoara se internează anual aproximativ 1.000 de copii. Prin procedura de transplant, trec, în medie până la 25 de pacienți anual.

• Tweet
• Pin It