Chiar dacă sunt la mii de kilometri distanță și limba română nu le mai stă pe buze în fiecare zi, sunt conaționali care fac eforturi să o vorbească dintr-un sentiment special de apartenență la graiul în care s-au născut.
Sunt voci care ne povestesc cu nostalgie despre alte vremuri, dar și despre traiul din țările în care au emigrat și, nu de puține ori, ne-au adus povești inedite și perspective diferite.
Anca Erena a scris o perioadă pentru cotidianul expressdebanat.ro. Apoi, și-a pus uneltele de jurnalist în cui și a plecat pentru a se dedica programării în informatică. „Înainte de toate, țin să spun că am ales Irlanda să-mi fie „acasă” pentru că m-am îndrăgostit iremediabil de tot ce înseamnă viața aici, încă din perioada în care studiam și am locuit pentru o lună. Mi-au ajuns la suflet atât oamenii prietenoși, calzi și buni, cât și stilul de viață. M-a cucerit pur și simplu până și sunetul semafoarelor în diminețile în care parcurgeam 30 de minute pe jos, de la cazare la sediul instituției unde aveam curs. Și chiar și acum, după 7 ani, îmi insuflă aceeași bucurie când le aud. Nu a fost o alegere întâmplătoare, nu am fost mânată de «o viață mai bună», ci pur și simplu am simțit că aparțin acestui loc. Bineînțeles că România va rămâne în continuare acasă. Dar, ce norocoși suntem, noi și copiii noștri, să putem numi «acasă» două locuri ce ne sunt la fel de dragi! Frumusețea vieții într-o altă țară este exact «mix»-ul de cultură ce rezultă. Adică mai multe sărbători și, evident, mai multe de sărbătorit.”
Anca Erena spune că în comunitatea colegilor formată la serviciu a contribuit fiecare cu obiceiurile păstrate în familiile proprii, din copilărie.
„Sărbătorim împreună atât Haloween, care este o sărbătoare tradițională irlandeză, cât și 1 Martie, 8 Martie sau Ziua Iei, sărbătorile aduse de mine, românca din birou. Am împărtășit cu colegii mei mărțișoare, simboluri de 1 Martie, pe care ei le-au purtat cu drag. Ne-am ales cu toții babele şi am sărbătorit Ziua Mamei de două ori, pentru că în Irlanda se sărbătorește la o dată diferită. Am povestit de Ziua Națională a României, 1 Decembrie, și o vom sărbători cu dulciuri, fiind şi data în care decorăm birourile de Crăciun. La fel de frumos am marcat și data de 17 Martie, adică Sfântul Patrick, sărbătoarea națională a Irlandei. Cu mintea deschisă, putem îmbrățișa sărbătorile dintr-o altă țară sau altă comunitate, fără să simțim amenințate în vreun fel propriile tradiții. Nu se înlocuiesc una pe cealaltă și nici nu se exclud. Ci pot conviețui împreună în armonie, spre mai multe tradiții, obiceiuri și sărbători. Iar românului, în general, sau româncei din spatele tastelor, în special, îi place mult să sărbătorească, așa că ocaziile noi sunt binevenite. De 1 Decembrie le doresc românilor să aibă mintea deschisă, să putem sărbători România de pretutindeni, din fiecare birou al lumii, din fiecare colț al Globului, împreună cu cei din jurul nostru, români sau nu!”