1 Decembrie – o dată emoționantă în calendar

Ana Peery locuiește în Statele Unite ale Americii și face parte dintre cele câteva milioane de români plecați care trăiesc într-un alt decor, unde sunt înconjurați de alți oameni și de alte repere, diferite de universul în care s-au format în zeci de ani.

Vechile repere supraviețuiesc doar prin amintiri și prin dor. Tânăra este bănățeancă, dar de viță ardeleană și simte asta până în străfundul sufletului. De dorul celor de acasă, al locurilor din copilărie, al frumuseții din lumea satului, a jucat brâul bănățean printre americani la nunta sa, organizată cu puțin timp în urmă. Cu siguranță a fost emoționant să transmiți atâta trăire românească familiilor de americani și mediului în general.

„Da, au fost toți foarte impresionați, nu doar americanii, ci și familiile de români, prieteni și rude care au fost prezente la sărbătoarea noastră. Nimeni nu se aștepta, a fost un moment emoționant și pentru noi, mai ales că am jucat eu și mama. Mă bucur enorm că am putut să le arătăm tuturor tradițiile noastre și pentru câteva momente, trăiam cu aceeași bucurie de parcă eram amândouă la Plugova în piață.

Au fost momente înălțătoare, mai ales că ne-am adus aminte de cei care ne lipsesc, iubitul meu frate și tata, care sigur ne priveau de sus! În adâncul sufletului sunt mai mult bănățeancă decât ardeleancă. Tot timpul așa am simțit mai ales că am crescut la sat și m-am bucurat de tot ce înseamnă oameni și tradiții pe care le-am descoperit aici. Mare parte din copilărie am  petrecut-o la Plugova, un sat de poveste din județul Caraș-Severin. Am foarte multe amintiri din acele vremuri, chiar vorbeam acum câteva zile cu prietena mea cea mai bună despre toate lucrurile frumoase din copilăria noastră. Am avut libertatea să mergem pe unde voiam, să colindăm prin tot locul, cunoșteam pe toată lumea. Și noi, precum personajul lui Ion Creangă, mergeam vara la furat de cireșe și căpșuni. Ne jucam «la piaț», apoi cu toți copiii, de-a «rațele și vânătorii» sau ne jucam fotbal până ne gonea părintele „al bătrân” pentru că îl deranjam. «Nigeile» erau sărbătorile preferate ale tuturor celor din sat, fiindcă atunci ieșeam toți la joc aranjați și cu haine noi, tot timpul.”

Viața Anei Peery este o avalanșă de provocări, de trăiri și stări, de amintiri despre locuri minunate, adunate de peste tot pe unde s-a aflat prin lume. Destinul a pus deoparte surprize care mai de care. La vârsta studenției a plecat, alături de mama sa, în Noua Zeelandă. „Mama a vrut neapărat să merg și eu în țara în care ea urma să se stabilească și mă bucur ca am ascultat-o făcând pasul acesta. Inițial nu voiam, pentru ca îmi plăcea în România, aveam 20 de ani, viața era frumoasă, fără griji, dar recunosc, și fără prea multe posibilități financiare. Mă bucur enorm că am ajuns astfel să văd lumea și că viața mi s-a schimbat radical.”

Cum se face că i-a furat inima unui american? Ei bine, aici e o poveste din aceea cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana, care s-au văzut, s-au îndrăgostit și împreună au rămas.

„Oh, avem o poveste ca în filme, pe care soțul meu știe cel mai frumos să o spună. Da, ne-am cunoscut pe Bumble, un site de dating, de întâlniri online. Tocmai venise în Noua Zeelandă, la muncă, pentru câteva săptămâni. Inițial nu am fost hotărâtă, dar mama m-a convins să merg la întâlnire și, da, a fost dragoste la prima vedere. Pentru amândoi. Și astfel am petrecut următoarele două săptămâni împreună, non stop. M-a cerut în căsătorie după 8 zile și ne-am căsătorit după 8 luni. Pandemia ne-a amânat nunta, dar am reușit, în sfârșit, să organizăm petrecerea în luna septembrie.”

Ana Peery (Drăgulescu, după originile sale de la Plugova) a absolvit Universitatea din Auckland și lucrează în prezent în domeniul resurse umane, cu specializare în tehnologie. Se bucură de mobilitatea jobului oferit de o companie australiană care s-a extins în Statele Unite ale Americii.

Fire energică, tânăra româncă a crescut în spirit sportiv, iubește în continuare mișcarea și participă la cele mai noi tipuri de antrenamente la sala de fitness HIIT, (F45 cu greutăți și Cycle Bar).

Mărturisește că iubește și boxul. Are amintiri plăcute după ce s-a implicat și a participat la o campanie de strângere de fonduri pentru prevenirea suicidului în Noua Zeelandă.

De România îi este dor și își dorește să ajungă „acasă”. „Încerc să vizitez cât de des pot și am deja biletele cumpărate: o să merg chiar de Crăciun. Bunica mea, cea care m-a crescut, locuiește la Turda și mă așteaptă, așa că mă străduiesc să merg anual. O să fie și mama cu noi acasă, și mătușa, și verișorii mei plecați, așa că abia aștept să ne revedem cu toții. Trei țări, de pe trei continente, împreună la aceeași masă, a bucuriei.”

• Tweet
• Pin It