Ziua presei. La mulți ani?

Dintr-o mare nebunie și o nestăvilită dorință de a spune ce am de spus, pentru mine, pentru mama, pentru tata și toți ce-i simțeam alături de mine, m-am prezentat la un concurs de redactor la TerraSat. Era prin 1996. Nu vă spun prin ce emoții am trecut, dar am reușit. Ura, puteam să vorbesc, să arăt atât mizeriile societății, cât și reușitele acesteia. Era în perioada în care politicienii, la cot cu ziariștii, explorau libertatea. Politicienii s-au dovedit a descoperi mult mai devreme că prostia îmbogățește. Au îmbrăcat-o în legiferări și apoi s-au grăbit s-o împartă cu ziariștii ce se doreau politicieni, dar nici măcar cățelușul ăla cu părul creț nu-l citiseră.

Bine, hai să spunem că asta a fost o introducere la ceea ce înseamnă astăzi presa. Ceea ce cred eu, să nu credeți că cele scrise de mine acum se doresc axiome ale jurnalismului. Cred cu tărie că jurnalistul trebuie să scrie sau să spună ceea ce crede. Cu orice risc. Cel mai obsedant risc, datul afară de la organul pentru care scrii. Și să rămâi fără pâine, evident. Continui să cred, după multe daturi afară, că presa este o vocație. Este un dar și o mare, mare condamnare la a fi obiectiv. Tu, ziaristul, ești cel ce duci permanent cele zece porunci în spate. Tu de multe ori ești polițist, procuror și judecător. Asta, în mintea celor ce te citesc. Dar tu nu ești decât un biet arogant ce trage de organele statului, pentru o minimă decență.

Să vă mai spun și altceva despre ce înseamnă a fi ziarist. Nu neapărat începător, dar nici pe la 60 de ani. Pleci dimineața la un reportaj. Șeful te trimite, pur și simplu, fără un ban de mâncare, fără un ban de apă, bere sau altceva, te obligă să mergi cu mașina subiectului, dar îți cere să aduci un material prin care îl distrugi pe individ. Adică, merg cu mașina lui, mănânc pe banii lui și apoi eu îl desființez? Categoric, obiectivitate!

Pot fi de acord că presa este împărțită. Și cred cu tărie că cine plătește comandă muzica. Dar cu aceeași tărie cred că mai există conștiințe și în această breaslă. Conștiințe care, dacă ar fi coroborate cu toate conștiințele meseriilor și trăitorilor din această țară, ar reuși să ne scoată din mizeria de zi cu zi. Până atunci, la mulți ani nouă și mulțumim că ne citiți!