Ziua maimuţărelilor

Sâmbătă a fost ziua maimuţărelilor. Ar fi fost vesel, dacă n-ar fi fost trist. În Bucureşti ţopăia şi se maimuţărea o matracucă, îmbrăcată în blugi şi pantofi cu toc. Suntem generaţia în blugi şi adidaşi sau pantofi cu tocuri, zbiera blonda, urcată pe catalige. Unul striga că şi-a mai spălat cămaşa între timp, în faţa unui număr de trei mii de oameni. De fapt, în faţa întregului partid. E vorba de Partidul Mişcarea Populară, pe care şi l-a făcut Băsescu, după ce şi-a luat adio de la PDL. Acest partid demonstra împotriva  taxei pe benzină şi motorină, impusă de Ponta, începând cu întâi aprilie. Aceşti săriţi de pe fix vor să câştige europarlamentarele şi alegerile din 2016. Ca să câştige alegerile, trebuie să-i şi voteze cineva. E complicat. Poate în 2060. Eu le ţin pumnii, că mă fac să râd. N-a rămas mai prejos nici PDL-ul, care a reuşit să strângă vreo trei sute de participanţi, mulţi dintre ei neavând habar de ce erau acolo. Toţi protestau împotriva lui Ponta. Ba, o cumătră întrebată dacă era mai bine pe vremea când PDL conducea ţara, a strigat din toţi rărunchii, daaa! Dar cel mai important eveniment petrecut sâmbătă în ţara noastră a fost, fără îndoială, sărbătorirea zilei tuturor maghiarilor. Sărbătorirea a avut loc în ţara noastră şi aici e contradicţia în termeni. Cum adică, ziua maghiarilor, sărbătorită în altă ţară? Noi ne sărbătorim ziua de 23 August în Ungaria? Campania pentru alegerile din 6 aprilie o fi de vină. Dar e prea de tot! Cu atât mai mult, cu cât amploarea acestei manifestaţii a fost cu mult mai mare. Steaguri şi cântece. Căruţe încărcate cu manifestanţi, cavalerie şi infanterie. De parcă veniseră iar nemţii. Din Ungaria a apărut vicepremierul şi a defilat călare, după care a strigat că autonomia li se cuvine. Nu ştiu de ce autorităţile nu le-au dat o autonomie, să n-o poată duce. Dar de ce să ne mai mirăm, dacă primarul din Miercurea-Ciuc şi preşedintele Consiliului Judeţean Covasna strigau pe acelaşi ton: Vrem autonomie! Şi ce mai vreţi? îmi venea să strig. Iată-l însă şi pe popa Tokes. Nu mai are mult. Era ca o stafie. Şi dumnealui avea o teorie sfidătoare. Şi toate acestea se întâmplă la noi în ţară, pe teritoriu românesc. Lucrurile încep să se mişte. Organizaţia extremistă Jobbik este declarată indezirabilă. Asta după ce a avut la noi tabere paramilitare şi ne-a arătat cu degetul: Nu-i frumos ce faceţi. Avem interzis în România, când putem să mergem oriunde? Mergeţi, fraţilor, unde a înţărcat mutu iapa! În Ungaria, românii n-au nici un drept. Iar la noi, maghiarii au la drepturi, de nici nu mai ştiu de ele. De-aia fac ce fac. Bine le-au făcut slovacii! Nicio autonomie! Şi ciocul mic. Mai uşor cu maimuţărelile voastre colorate.