Zilele Reșiței. Și cu mândra, și cu draga

Au trecut şi Zilele Reşiţei 2017. Sau Ruga Reşiţei 2017. Vedeţi, de aici au început şi s-au vehiculat o serie de apostrofări la adresa municipalităţii. Că de ce s-a separat folclorul de muzica clasică şi pop sau rock. Că ce, ăştia cu folclorul n-ar fi ştiut şi cu pianul lui Milea? Dragilor, aici cred că am avut de a face cu o stratagemă bine pusă la punct şi dovedită, funcţională. Păi cum să pui corul de cameră sau artistul de pian să cânte printre norii de la fumul grătarelor? Şi, mai apoi, cum să crezi că l-ai jignit pe iubitorul de folclor că nu i-au sunat clapele pianului alături de rapsozii populari? Cred că este o temă oarecum exagerată. Şi iubitorul de folclor, şi cel de clasică, şi pop rock au avut mediul lor în care să se bucure şi să se exprime, fără a se călca pe bătături. Şi ia spuneţi-mi cine are dreptul sau calitatea de a decide cine şi ce să asculte? Fiecare cu gusturile sale. Dar, parol, să-ţi sune Mozart la urechi în timp ce nasul ţi-e asaltat de fum, iar pe fond se aud manelele de la tarabele cu hopa-mitică, e puţin deplasat. Aşa, fiecare a avut mediul său de relaxare şi de serbare a zilelor municipiului. Cică unii s-au simţit luaţi de proşti că s-a făcut defalcarea. Adică te înjur că n-ai adus simfonica aici, dar şi mai tare te-aş fi înjurat dacă mi-ai fi adus-o pe cap!! În fine, folclorul cu ale lui, simfonica la fel. Gusturile nu se discută şi fiecare are dreptul la a savura melosul ce-i descreţeşte fruntea. Vreau să subliniez o chestiune care mă determină să-i şterg ceva avioane primarului. Premierea tinerilor olimpici, public, în Piaţa Mare. Da, ei sunt viitorul, în ei ne stă nădejdea de mai bine pe termen lung. Un stepanist a comentat că s-a mai făcut. Nu, domnule, la asemenea scară nu s-a mai făcut. Prin anii 90, prietenul Jiva Cocar m-a sunat să ne întâlnim. Mi-a spus: „Dan, văd că scormoneşti sărăcia şi încerci să le dai o şansă copiilor săraci. Eu îţi propun să ajutăm copiii eminenţi”. Şi am făcut prima ediţie a premiilor pentru olimpicii Reşiţei. Jiva cu banii, eu cu mediatizarea. Una dintre primele emisiuni în direct ale Terra Sat. Iată că după atâţia ani, în sfârşit, o administraţie locală înţelege că viitorul comunităţii este reprezentat de copiii deştepţi. Cât despre folclor şi simfonică, dragilor, diferenţa este, vorba pedagogului de şcoală nouă al lui Caragiale, „Muzica iaște aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut”.