Zile de fior şi râs

Cum sa aibă Neamţu partid şi eu nu? Şi strigătul lui Ungureanu clătină munţii, râurile, ogoarele şi tractoarele. Are dreptate bietul spion. După ce a dat-o în bară cu Guvernul, fiind trimis în şomaj de opoziţia nemiloasă, fostul mare utecisto-comunist nu era să rămână fără “coledz”, să facă mişto de el ăla “mic cu capul mare”. Recte, Pavelescu, cel care  i-a şutit lui Ciorbea, lui Sârbu şi lui Ciuhandru PNŢCD-ul. Aşadar, ieri i se împlini pofta. De ieri, Mihai Răzvan Ungureanu, cel ofticat până la spume că nu-l bagă nimeni în seamă, este preşedinte de partid. Preşedintele partidului Forţa Civică. Pentru ca şeful său să nu se facă de panaramă, congresul partidului a acceptat doar un singur candidat la preşendenţie, aţi ghicit, pe M.R.U. Şi M.R.U a învins, domnule, luptând pe viaţa şi pe moarte cu moţiunile şi programele sale. Cei 1200 de participanţi la congres (cică, reprezentanţi, adică, mai aveau şi pe alţii în spate), au  aplaudat mai  ceva ca la congresele comuniste, unde M.R.U. era invitat de onoare. Vă daţi seama ce fiori nostalgici îl încercau, dar de  data asta, el era cel ovaţionat, nu Ceauşescu. O întrebare însă, nu-mi dă pace. Să umpli o sală cu 1200 de invitaţi e o chestie. De unde naiba i-a scos? Unde o fi găsit atâţia zevzeci să caşte gura la  aberaţiile cerşetorului (de voturi),  care se doreşte împărat. Apoi m-am lămurit. Erau membri de partid. Evident, membri altui partid, care au primit ordin să plece şi să intre în gaşca M.R.U.-ului, să se dea impresia că Forţa Civică e tare (tare ca fularul), nu o încropeală de ochii lumii. În realitate, tot un PDL, vopsit altfel, la derută, dar cât se poate de găunos. Prin sală l-am văzut pe zdruncinatul de Tălmăcean, ăla care făcea ca toţi dracii pe la televizor, ţopăind şi dând din cur ca apucatul. Detaşat la  M.R.U., probabil, să-l înveselească pe şeful la diverse paranghelii. Pe lângă el, un alt PDL-ist, unul Pirpiriu, demisionat zilele trecute din partidul lui Băsescu şi înscris rapid în Forţa Civică, să umple o gaură. Aia de secretar  general. Mai erau şi alţii, tot “nume grele”, trimişi special, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul EBA, când fiecare organizaţie PDL din ţară a fost obligată să-i cedeze zece voturi la europarlamentare. Misiune îndeplinită şi atunci şi  acum. Buzduganul cu 5 peceţi s-a întărit cu un nou partid. Dar, pur şi simplu, mă pufneşte râsul. La alegerile generale, toţi ciumeţii ăştia, inclusiv, Papahagi, vor dori musai locuri în Parlament, în dauna pedeliştilor. Va fi bătaie mare pe colegii, dar în ceea ce-i priveşte, sigur nu-i va vota nimeni. Drept urmare, cred ca PDL-ul şi-a dat cu stângu-n dreptul şi va ţipa ca din gură de şarpe, întrebându-se de ce îl doare. Aşteptăm acum şi înfiinţarea partidului lui Papapius, sigur, cu aceeaşi membri.