Monştrii ajutaţi de justiție

Erorile, lipsurile şi, poate, chiar dezinteresul din justiţia noastră le-au dat ocazia unor indivizi care au şocat un judeţ întreg prin grozăviile lor să lovească din nou. Cu consecinţe mult mai grave!

Daniel Ungur şi Iancu Măran sunt doi dintre monştrii care au şocat societatea. Mai întâi au făcut-o în 2002. Ar fi trebuit să stea mult şi bine, poate pentru tot restul vieţii, în spatele gratiilor, dar în cazul amândurora justiţia şi-a demonstrat stângăciile. Mai mult sau mai puţin justificat, magistraţii le-au permis să plece din penitenciar şi să recidiveze.

Sclave sexuale la 13 ani
“Monstrul pedofil” de la Reşiţa, Daniel Ungur, şi-a satisfăcut straniile pofte sexuale cu fete pe care le racola de la Şcoala Nr.6 sau de la liceele din oraş. Sub ameninţare şi teroare psihică, au întreţinut raporturi sexuale normale, orale şi anale cu “Monstrul” de peste 150 de kilograme două fete de 14, respectiv 13 ani. O a treia victimă, de 16 ani, a fost răpită din Cofetăria “Unicat” din Reşiţa. A violat-o şi sechestrat-o timp de două zile, minora încercând să sară de la etaj. A fost condamnat de instanţa cărăşeană, în iulie 2003, la nouă ani de închisoare pentru viol, act sexual cu o minoră, lipsire de libertate şi corupţie sexuală. În mod inexplicabil, Curtea de Apel Timişoara i-a redus pedeapsa la numai cinci ani. A ieşit din puşcărie după aproape trei. Nu i-au trecut poftele bolnave şi a transformat în sclave sexuale mai multe puştoaice cu vârste între 14 şi 16 ani. Tribunalul Caraş-Severin l-a condamnat din nou, de data asta la zece ani de puşcărie, însă “Monstrul” a ajuns din nou la Curtea de Apel Timişoara unde speră să obţină pentru a doua oară o reducere semnificativă a pedepsei. Procurorii cer însă o pedeapsă mai aspră!

Achitat din cauza lipsei de probe
La fel de grav este ceea ce s-a întâmplat în cazul lui Iancu Măran. Tot în 2002 acesta a fost acuzat de violarea şi uciderea unei fetiţe de 12 ani, al cărei trup l-ar fi incendiat şi ascuns într-o peşteră. Procurorul de caz, nimeni altul decât Vasile Viorel, la acea vreme şef Secţie Urmãrire Penalã din cadrul Parchetului de pe lângã Tribunalul Caraş-Severin, condamnat nu cu mult timp în urmă pentru fapte de corupţie, a întocmit un dosar subţire, cu mult prea puţine probe împotriva lui Măran. Un prezervativ ce purta AND-ul unui alt bărbat, “plantat” la faţa locului tocmai pentru a conduce anchetatorii pe o pistă falsă, l-a păcălit ca pe un amator pe procurorul Vasile. Măran a fost achitat definitiv pe motiv că nu el ar fi autorul oribilei fapte, în ciuda faptului că, la un moment dat, acest a povestit în cel mai mic amănunt cum a violat-o şi ucis-o pe minoră. Văzându-se scăpat de rigorile legii, de cei 20 de ani de închisoare pe care îi primise de la mai multe instanţe, bestia din Gârlişte a recidivat. A lipsit de libertate două surori de 14 şi 17 ani, le-a violat, iar pe cea mai mică dintre ele a ucis-o. Cealaltă a scăpat cu viaţă doar pentru că a leşinat şi criminalul a crezut-o moartă.

Sunt doar două dintre cazurile care demonstrează că justiţia îi apără de multe ori pe infractori prin viciile de procedură şi scăpările organelor de anchetă sau ale magistraţilor şi le dă posibilitatea să comită noi fapte reprobabile.