Urlă sângele în noi!

Mafia cărnii, atentat la siguranţa naţională. Nu ne ajungeau ungurii lui Jobbik, nebunii de alături, cărora autorităţile le tot povestesc că vor lua măsuri împotriva lor, acum şi picioarele de porc atentează la siguranţa noastră naţională. Bravo SRI-ului că veghează la cotoroagele noastre. Totuşi, cam târziu. De Crăciun am pus la răcituri picioare de porc expirate din august. Şi ne-am îndopat cu picioare stricate, unele găurite de-a binelea, cât a fost Crăciunul de lung. A murit careva? N-a murit! De unde tragem concluzia că acest atentat la siguranţa naţională e unul mai mititel, nu e moartea cât capra. Evazioniştii cărnii de porc ţin cu poporul, nu sunt chiar nişte criminali ordinari, chiar dacă lucrează cu picioare de porc. De aici tragem concluzia că şi noi, populaţia, avem o vină. Ar trebui, când dăm banii pe ceva, să cercetăm măcar vizual marfa. Să vedem dacă picioarele de porc au unghiile făcute, dacă sunt curate, că nu mai merge să nu se vadă mâna unui stilist. Răciturile nu ies, ne pun sănătatea în pericol, se colorează gelatina aiurea, nu-i de joacă, măi copii. Deci, a început campania de destructurare a mafiei cărnii. Rezultatul: mii de tone de carne de porc scoasă de la vânzare, confiscată, pentru că prin galantare găsim carne de porc învechită şi ieşită din garanţie. Este un pericol? Este. Dacă n-au ştampile rotunde, nu cumpăraţi, a ieşit ştevia, urzica, ceapa verde şi altfel de verzituri. Ştim că din ele nu poţi face un mic, dar nu ştim ce vă împiedică. Uniunea Europeană ne-a dat voie să folosim bicarbonatul şi ăsta e cel mai important lucru. Mititei fără carne s-au mai văzut, dar fără bicarbonat, ba. Aşa că răsuciţi o ştevie, umpleţi-o cu bicarbonat şi puneţi-o pe grătar. Tot a venit primăvara. Să vedeţi miros de mici. Au avut loc şi nişte arestări, deci mafia cărnii nu mai mişcă-n front. Normal. Atentat la siguranţa naţională. Se confiscă tot. Şi carnea de măgar, şi cea de cal. De cal, numai aia de la caii pe care vin extremiştii unguri la noi şi fac pe nebunii, nu. Aş forma o trupă de ciomăgari români zdraveni, specială pentru extremişti d-ăştia şi le-aş trage o bătaie, de nu s-ar mai vedea picior de hun. Păi, cum vine asta? Se plimbă călare pe la noi şi cer teritorii? Ce i-aş mai stârpi! I-aţi auzit cum strigau? Străinii, afară, afară cu străinii. La noi în ţară. Dacă am poposi pe la ei şi am face ordine între unguroaice? Ar urla Europa. Aşa, cine să urle? Ei, bine, urlă sângele în noi!