Unii reşiţeni iubesc câinii, dar nu iubesc magazinele. Alţii iubesc spaţiul verde şi nu iubesc câinii. Alţii iubesc magazinele şi nu iubesc nici câinii, nici spaţiile verzi. Primarul, însă, trebuie să-i iubească pe toţi!

Cam lung titlul, dar cam asta este atmosfera pe care o creează şi o trăiesc cetăţenii municipiului reşedinţă de judeţ. N-am mai adăugat şi chestiunea legată de amenzile date de Poliţia Locală pentru parcări ilegale că deja nu mai aveam loc pentru text. Să le luăm pe rând.

1. Proprietarii de căţeluşi de diferite rase şi gabarite se simt ofensaţi că trebuie să cureţe după odraslele ce fac caca şi pişi pe trotuarele din oraş, dar şi să ceară acordul vecinilor pentru a putea creşte animăluţul la bloc. Le pare total răuvoitor din partea vecinului de la doi ca acesta să se plângă de schelăiturile şi lătratul patrupedelor. „Ce, copiii ăia demenţi, de doar câteva luni, nu urlă din toţi bojocii când ţi-e somnul mai dulce?”. Unde mai pui că parcă-i pici cu ceară pe proprietarii de peturi când plusează administraţia sau administratorul şi le vorbesc de impozite, carnete de sănătate etc. Am zis să nu scriu aiurea şi am sunat un prieten în Germania. Acolo e mai simplu, că nu toţi nemţii sunt făloşi şi, cei mai mulţi stau cu chirie. Acolo, proprietarul hotărăşte. E sau nu e voie cu câini în apartamentele mele. Cam prea simplu, nu? Plus impozit pe câine, plus măturiţa şi punguţa.

2. Un cetăţean cumpără un teren în Reşiţa, zona Triaj, spaţiu verde. Face cerere la fostele organe ale primăriei pentru a construi un magazin. I se aprobă, dar construitul îl apucă sub noile organe. Care, „sesizate de cetăţeni”, fac dezbatere publică, ca să nu se facă magazinul. De ce? Se distruge un ultim petec de spaţiu verde din zonă. Domnilor, acolo nu a fost altceva decât o şerpărie. Numai bună pentru defecatul căţeilor stăpâniţi de cei ce urlă că nu le trebuie măturiţă şi pungă. Organele puteau să-l amendeze pe proprietarul terenului pentru starea deplorabilă a zonei. Cel mult. Pentru că doamnele organe se cam pun contra legii dacă anulează autorizaţiile emise anterior. În plus, câteva zeci de cetăţeni ce de abia acum nu vor alimentară pe şerpărie, conform legii, nu au nicio relevanţă. Sau o fi fost referendum?

3. În fine, pe scurt, cu amenzile. Tot fostele organe au dat peste cap parcările din zonele aglomerate ale oraşului. L-au găsit pe Bau-Bau şi i-au dat pe mână taxarea parcării în locurile amintite. Trebuie să fii idiot să dai bani pentru o parcare ce nu îţi asigură absolut nimic în afara tichetului de parcare. În criză, şoferii parchează pe unde apucă, fără a încurca foarte mult traficul. Noile organe au declanşat intifada prin poliţiştii locali. Poze şi amenzi că nu-ţi dai foc maşinii şi să-ţi iei trotinetă, până când vin tramvaiele alea europene.

Noul organ local, domnul Ioan Popa, parcă i-ar împăca pe toţi, dar, cum spuneam, în funcţie de ce iubeşte fiecare mai mult: căţeii, alimentările, spaţiile verzi sau parcările. Dar, se ştie. Domnul Popa iubeşte tramvaiul.