Un primar din Caraş-Severin spune lucrurilor pe nume. Bă, sunteţi nesimţiţi! Bravo, Adi Torma!

Uite că am ajuns să o văd şi pe asta. Un tânăr primar din judeţ s-a dezbrăcat de corectitudinea politică şi le-a spus-o de la obraz concetăţenilor. Ceva de genul, nu sunt obligat să curăţ după nesimţirea voastră. Pentru cei care mă citesc constant, veţi observa că îmi vine ca o mănuşă atitudinea primarului de Moldova Nouă, după articolul cu indivizii ce aruncă pe stradă coji de banane, ambalaje de ciocolată sau, cum observa Adi Torma, aruncă direct de pe geamul bucătăriei coşul de gunoi.

Da, pentru a trece mai departe în dezvoltarea noastră civică, trebuie să identificăm problemele, să le expunem şi de abia după aceea să pornim la treabă. Dar, domnule primar, cum îl convingi pe tatuatul cu ceafa groasă că trotuarul nu este coş de gunoi pentru cojile de seminţe? Cum îl poţi convinge pe Dorel din fundul satelor româneşti că toaleta de la bloc are un lanţ sau un buton ce trebuie tras sau apăsat? El ştie că oasele de la prânz se aruncă sub masă pisicilor sau în curte câinilor. Şi mai ştie că spălatul pe dinţi e un moft la fel de mare ca „sărut mâna pentru masă”.

Domnule primar, din partea mea ai tot respectul. Însă, fără măcar un iz de bun simţ al concetăţenilor, poţi fi primarul coborât din carele de foc, că tot nu ai nicio şansă de reuşită. Oraşul, în opinia mea, nu este nici al primarului, nici al consilierilor locali. Este un areal social şi administrativ pentru care fiecare cetăţean trebuie să exceleze în a-l face primitor, curat şi în a-şi dori să se identifice cu tot ceea ce se află pe întinderea sa. Atât timp cât aşteptăm să vină primarul să ne spele wc-ul din baie, nu cred că avem vreo şansă să fim asimilaţi civilizaţiilor occidentale.

PS. Am plecat de la exemplul primarului Adi Torma dar, cu siguranţă, cele scrise mai sus pot fi aplicate majorităţii oraşelor din România.