Un fluviu de prostie sau cum să lași dezvoltarea pe apa… sâmbetei

https://www.youtube.com/watch?time_continue=415&v=LIUmrlVzKiE

Dunărea este pentru cele 100 de milioane de oameni din jurul său o adevărată oportunitate de dezvoltare, fie că vorbim de protecția mediului, hrană, turism, transport sau comerț. Dunărea însăși este un dar, poate tocmai de aceea romanii vedeau Dunărea ca pe un zeu (Donaris), un dar de care noi, românii, nu știm să avem grijă și să-l valorificăm.

Cam tot ce atinge acest ”zeu” dăruit Europei se dezvoltă și devine energie vie, numai că la noi există un adevărat fluviu de prostie care face ca toate beneficiile să fie anulate și Dunărea irosită. În România, potențialul uriaș al Dunării este, practic, anihilat de indolența și incompetența autorităților române, fapt ce i-a determinat pe jurnaliștii de la PRO TV să demareze campania ”Un fluviu de prostie”. Episodul difuzat recent a debutat chiar la Baziaș, locul unde Dunărea sărută pământul țării. Baziaș este locul unde turismul e istorie. Aici a fost prima gară și cale ferată din România, primul port românesc la Dunăre și un celebru Casino al cărui prag l-a trecut Majestatea Sa însuși, Regele Carol I al României. Acum, jurnaliștii de la Pro TV au mai găsit doar ruine. Și-o pensiune, într-un loc atât de pitoresc! Dar până și familia care are această pensiune recunoștea jurnaliștilor că în weekend merg peste drum, la pensiunile sârbești. Asta pentru că pe malul sârbesc turismul și comunitățile se dezvoltă, porturile se țin lanț, iar locurile de agrement se concurează între ele.

Lipsește, însă, din acest reportaj Pojejena, o localitate – port, un loc în care Uniunea Europeană a băgat foarte mulți bani deși investițiile sunt mai mult nefuncționale decât la dispoziția publicului. Dar, despre Pojejena vor scrie cât de curând jurnaliștii Express de Banat.

Următorul popas a fost la Portul Moldova Nouă, primul port la Dunăre din țara noastră. O clădire gigantică în care s-au băgat, iarăși, enorm de mulți bani europeni în speranța că România va intra în spațiul Schengen. Doar întreținerea portului costă lunar Administrația Portuală și Fluvială Dunăre Galați milioane de lei. Asta deși aici lucrează doar trei oameni, oameni care nu au nici măcar obiectul muncii căci în acel port nu oprește niciun vas.

Recunoaște asta primarul Adrian Torma, cel care spune că portul este complet nefuncțional, asta deși prin dreptul său trec sute de vase de croazieră cu zeci de mii de turiști. Niciunul nu coboară în localitățile din Banat. Probabil și pentru că nu prea au ce vedea sau, mai exact, pentru că nu știu ce pierd, deoarece zona este, practic, nepromovată, iar infrastructura turistică rămâne și astăzi doar un deziderat.

Jurnaliștii de la PRO TV mai fac și o comparație cu cetatea Golubac, de pe malul sârbesc al fluviului, reabilitată cu bani europeni pe care o compară cu cetatea Ladislau de pe malul românesc, cea din care au mai rămas câteva pietre. Aici, însă, trebuie adăugat că Primăria Coronini a semnat deja cu ADR Vest contractul privind restaurarea cetății de pe malul românesc al Dunării, așa că avem speranța ca, în câțiva ani, și această cetate să fie căutată și fotografiată de către turiști, la fel cum se întâmplă acum cu Golubac.

Foarte bine, din fericire, este descrisă în reportajul celor d ela Pro TV Berzasca, un proiect pentru care primarul de acolo chiar s-a zbătut și a depus foarte mult efort, dar cu care acum se mândrește toată zona. La kilometrul 1034 al Dunării, chiar la intrarea în Berzasca, turiștii se înghesuie la propriu să prindă o cameră la locuințele lacustre de pe Dunăre.

Concluzia este una extrem de simplă: de putut, se poate. Se poate face turism, comerț, transport sau protecția mediului pe Dunăre, iar tot ce se întâmplă pe malul sârbesc întărește această afirmația. Dar este necesară o condiție esențială: să se și vrea…