Sfântul Martin la reșițeni. Copiii s-au plimbat pe bulevard cu lampioane aprinse

Cu ocazia Sfântului Martin, sărbătorit de catolici, micuții de grădiniță și generală au colindat bulevardul principal cu lampioanele luminate, ca semn al căldurii și luminii sufletești ce îl călăuzeau pe acest înger.

An de an, elevii școlilor germane sărbătoresc ziua Sfântului Martin printr-un alai de lampioane. Și anul acesta, copiii au asistat la slujba din Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” ca apoi să pornească alaiul cu lampioanele aprinse până la Casa de Cultură din oraș unde au împărțit între ei bomboane și covrigei. Lampioanele, denumite în germană laterne, au fost confecționate de elevi în orele de lucru manual, iar aprinse acestea reprezintă sufletul Sfântului Martin, plin de lumină și bunătate.

Alaiul lampioanelor are o importanță aparte în sufletul micuților, care așteaptă cu nerăbdare în fiecare an acest eveniment: „De la grădiniță particip în fiecare an la alaiul lampioanelor. E ziua lui Martin și e o tradiție foarte veche. Mi-a plăcut foarte mult felul în care am venit toți pe drum împreună cu colegii și doamna învățătoare și spiritul atmosferei din această seară”, povestește un băiețel de clasa a IV-a. Pe tot parcursul traseului, copiii cântă un cântecel în germană despre laterne.

Povestea Sfântului Martin

Legenda spune că Martin von Tours ar fi fost fiul unui tribun roman și asemeni copiilor din acea vreme, a fost obligat să intre în armată. Deşi s-a opus din răsputeri deoarece nu accepta violenţa, totuşi el a fost obligat să se înroleze încă de la vârsta de 15 ani. Cu toată viaţa aspră şi felul în care erau instruiţi soldaţii pentru a fi gata oricând să ucidă, Martin nu s-a schimbat, a rămas la fel de bun, tolerant, omenos, fiind gata oricând să sară în ajutorul semenilor săi, să-i ajute pe cei săraci, bolnavi, înfometaţi, deși abia se descurca și el.

Într-o toamnă târzie şi rece, Martin a întâlnit un bătrân atât de sărac încât hainele îi erau numai zdrenţe pe el. Era frig, un vânt îngheţat sufla deslănţuit ridicând în trombe frunzele uscate, iar bietul bătrân, stătea ghemuit pe jos lângă zidul unei case, asemeni unui câine de pripas, în aşteptarea îngheţului morţii.
Văzându-l, Martin n-a mai stat pe gânduri şi deoarece nu avea cum să-l ajute altfel, şi-a scos mantia ostăşească de pe umeri şi cu paloşul a despicat-o în două, oferind bătrânului jumătate din ea.

În aceeaşi noapte, Martin l-a visat pe Iisus îmbrăcat în jumătatea de mantie pe care o dăduse omului sărac. Acesta i-a spus:  Martin, ceea ce dai aproapelui tău aflat la necaz, îmi dai mie, şi binele care îl faci pentru altul, mi-l faci mie.( Matei 25-43)

Ce s-a mai întâmplat apoi? Martin s-a botezat devenind creştin, iar viaţa sa a fost un exemplu de dăruire şi bunătate. La vârsta senectuţii a fost propus să fie episcop, dar Martin modest, nu dorea astfel de titluri şi funcţii, aşa că, pentru a nu fi găsit s-a ascuns într-un grajd unde iernau gâştele. Însă gâştele au făcut o asemena gălăgie încât cei care-l căutau l-au găsit, astfel Martin nu a mai putut refuza înalta distincţie şi a fost făcut episcop.

Comments

  1. dan-aliosa ulici says:

    si mos martin asta e bagat in calendar ca sarbatoare?
    DOAMNE CE-I IN TZARA ASTA !!!

  2. dan-aliosa ulici says:

    pe mine nu ma ajuta Martin asta bun sa castig un bilet la pariuri…si te intreb eu Anca…asa e de bun?