Serbare la 25 de ani. Mărețele împliniri de sfert de veac ale Consiliului Județean Caraș-Severin, sărbătorite cu șampanie și plachete

Mulţumesc proniei cereşti că mi-a dat ocazia de a mulţumi minunatei instituţii a consiliului judeţean pentru că există. Pentru mine, această instituţie este un sfânt. Şi-a dat sufletul prin cei şase preşedinţi şi zecile, poate sutele de consilieri judeţeni, pentru a mă face să trăiesc într-unul dintre cele mai dezvoltate judeţe ale ţării. Ce spun eu aici? Ne batem chiar cu asemenea unităţi administrative din întreaga Europă pentru locuri fruntaşe! În fapt. Judeţul Caraş-Severin se bate pentru ultimul loc în România la dezvoltare. Găştile politice ce au pus mâna pe fondurile derulate prin consiliul judeţean le-au repartizat discreţionar, pe baza apartenenţei politice a primarului înspre a cărui comunitate se duceau fondurile. Fie ele fonduri guvernamentale sau europene. 25 de ani de vrăjeală, tupeu şi dispreţ faţă de populaţia unui judeţ ce a sărăcit an de an, minţită permanent că va trăi mai bine şi certată de multe ori că nu vede implicarea consiliului judeţean în dezvoltarea Caraş-Severinului. Cum l-au dezvoltat? UCMR, RENK, Fabrica de tunuri, miniera de la Moldova Nouă (ale cărei planuri geologice au fost vândute străinilor cu aportul unui onorabil consilier judeţean) Fabrica de mobilă de la Caransebeş etc. topite la fier vechi. Demne realizări, numai bune de aniversare. Dar avem turism. Ioan Popa, împreună cu Romeo Dunca au prezentat consiliului judeţean un proiect comun de dezvoltare a turismului pe Semenic şi pe Ţarcu-Muntele Mic. Proiecte avangardiste ce le-au picat greu politicienilor ce trebuiau să lase oamenii să investească, fără a cere şpagă. Unul dintre primarii lor a cerut şi a fost trimis la puşcărie. Poate Consiliul Judeţean Caraş-Severin a sărbătorit miile de kilometri de infrastructură din judeţ. Dar drumurile sunt praf, direcţia judeţeană de specialitate a fost pusă pe butuci de un viitor fost deputat, viitorul responsabil a făcut puşcărie pe tema asta, iar drumurile din Caraş-Severin arată ca pe vremea diligenţelor. M-am tot gândit ce ar mai fi fost de sărbătorit. Poate portul turistic şi comercial Moldova Nouă? Poate clasarea universităţii reşiţene în primele locuri ale calităţii învăţământului universitar? Poate doar clasarea pe un loc fruntaş la plecarea cetăţenilor de acasă. Jale, doar jale, un judeţ pârjolit, sub perfuzii. La mulţi ani, consiliule, că despre a-ţi fi ruşine nu poate fi vorba, nu-i aşa?