Secrete nemţeşti

Klaus Iohannis iar ne-a dus de nas. Nu ne-a spus tot. Credea că secretele familiei sale, cea care îi trimitea ciocolata cu care momea copiii să se lase adoptaţi, nu vor fi aflate. Ce interes ar avea? Mama sa şi tatăl său, oameni modeşti în România, ea, soră medicală, el, tehnician, au plecat, pensionari, în Germania. Acolo, în ţara tuturor posibilităţilor, au reuşit să achiziţioneze o vilă, evaluată la 500-700 de mii de euro, imensă, cu şase camere, câte două de căciulă, plus alte anexe, situată într-un parc şi pe care o stăpânesc sănătoşi. Nu întrebăm cum şi cu ce bani au obţinut casa, ci, mai degrabă, constatăm că pofta de case a lui Iohannis este ereditară, nu doar un moft. Iohannis a ascuns situaţia părinţilor săi şi deducem că au obţinut această vilă tot din meditaţii. Dar nu prea ştim la ce. Probabil, prin corespondenţă. Astăzi este însă ultima zi de campanie electorală şi cred că e timpul să facem un inventar al vorbelor spuse în această perioadă. Astfel, Elena Udrea, de care pomeneşte Cocoş, nu este ea, este o altă Elenă, poate Elena din Troia sau chiar Leana lui Ceauşescu. Ea mai este şi urmaşa lui Băsescu Traian. Apoi, avem de-a face cu un pisicuţ, vă daţi singuri seama la cine ne referim. Golănii marca Băsescu este o altă remarcă, de data asta de la Tăriceanu. Zevzeci şi năuci se plimbă prin gura lui Băsescu, Nelson Mandela este şi el prezent în această campanie, ca şi Maica Tereza, care s-ar răsuci în mormânt, dacă ar auzi cu cine sunt comparaţi: Monica Macovei şi Elena Udrea. Din fericire, în această ultimă zi, nu mai e timp pentru imaginaţia competitorilor. Doar pentru atragerea votanţilor. Legea spune că poţi face cadouri doar în valoare de zece lei. Dar au apărut cadouri, ale UCL de exemplu, formate din pixuri, calendare, dar şi căciuli, zahăr şi ulei, care au fost împărţite oamenilor. Aş vrea că să cred că oamenii le primesc, zic bogdaproste, ca duminică, la vot, să pună în urne opţiunile lor după alte criterii. Eu aşa aş proceda, dar mie nu-mi oferă nimeni nicio căciulă. Asta e! Deci, duminică votăm. În sfârşit, după un blestem care a durat zece ani şi care se numeşte Băsescu, avem ocazia să scăpăm de el. Sincer, n-aş vrea să scăpăm de tot. Doar puţin, până va fi pus bine la păstrare. Pentru un număr de ani, care să-l sature de prostit lumea. Cu flota, de exemplu! Oh, mă apucă disperarea! Cum să faci să dispară un număr enorm de vapoare? Unde le-a ascuns? Cu ce puteri paranormale? O spălare de bani, o casă în Mihăileanu, mai înţeleg. Dar o flotă întreagă? Mă depăşeşte! Şi mă îngrozeşte în acelaşi timp. Acum însă, s-a terminat. Pe onoarea mea!

• Tweet
• Pin It