Se (mai) găsește ceva de muls

A început pescuitul la icre negre. Și, în mod normal, nu doar la icre negre. Piața e plină de icre de știucă, iar de icre de crap să nu mai vorbim. A trecut vremea știucii, a început vremea crapului. Și a icrelor de scrumbie. Crapul se bate și când se bate este atât de zăpăcit, încât, dacă îi arunci prostovolul în cap, prinzi un sac de crap, plin de icre mature. La știucă e simplu. Fiecare știucă e cu burta plină. Și sunt deosebit de rentabile. Uneori, icrele de crap și de știucă pe care le găsești costă mai mult decât peștele cumpărat. De regulă, icrele sunt ciubucul vânzătorilor de pește, care vând acest produs separat. Și în toate cazurile iese foarte bine. Nu-i întreabă nimeni. De aceea în magazinele de pește găsești pești tăiați și feliați. Vânzătorii profită și de ce n-ar profita! Despică înainte crapul, scot icrele și le pun în vânzare. E rentabil. Sumele sunt destul de consistente: două milioane și jumătate icrele de știucă și un milion cele de crap. Sau două sute cincizeci de lei, respectiv o sută. Asta fără a mai vorbi de icrele negre, deosebit de căutate, cu prețuri între cinci sute și o mie de lei kilogramul. Icrele negre sunt mulse din sturioni, cărora apoi li se dă drumul. Astfel, nimeni nu e prins cu vreo păstrugă sau vreun nisetru. Dar, fiind protejați de lege, sturionilor li se pot mulge icrele doar prin braconaj. Adevărate rețele acționează în Delta Dunării, care fac trafic de icre negre. În general ajunge în cherhanale sau în diverse locuri de alimentație publică. Această activitate nu putea scăpa autorităților, datorită caracterului său comercial. Drept urmare, patru sute de polițiști în șase județe au ajuns în diferite locuri, pentru a combate braconajul piscicol. Dar este foarte greu și complicat. Confiști un kil de icre negre, mai rămân alte zeci negăsite. Iar destructurarea bandelor, care se ocupă cu așa ceva, este aproape imposibilă, în condițiile în care acestea sunt numeroase, iar pedepsele relativ mici. Dacă faci un calcul vizavi de costurile desfășurării de forțe și cele ale mărfii confiscate, constați că ce iei pe pere dai pe mere. Totuși este un semnal dat braconierilor. Că legea e cu ochiul pe ei. În continuare, are balta pește, iar sturionii rămân în pericol de dispariție.