Restul, puneţi-l dumneavoastră

Am avut atâta politică în zilele abia trecute, că mi s-a acrit. Aşadar, să luăm acum în seamă lucruri mai interesante, cu atât mai mult, cu cât suntem parcă într-un film de acţiune. Până în 1989, ne săturasem până în gât de filme în care binele învingea fără excepţie răul. Aşa era politica statului, pentru educarea şi crearea omului de tip nou, un fel de sfânt, care contribuia decisiv, alături de organele statului, la stârpirea răului în societate. După liberalizare, să-i spun aşa, când au început să intre şi filme reale la noi, îmi aduc aminte că am fost de-a dreptul fericit când am vizionat o producţie cinematografică în care hoţii învingeau sistemul şi plecau cu banii furaţi. Adică, răul învingea binele, pe dos de cum fusesem îndoctrinaţi. Deci, se întâmplă şi chestii de-astea, domnule, aşa stau în realitate lucrurile. Apoi, a devenit obişnuielnic să vedem întâmplări adevărate de acest tip. Viaţa bate filmul n-a fost o vorbă în vânt. Dosarele cu autori necunoscuţi au apărut cu zecile de mii, nu se mai miră acum nimeni că anumiţi tâlhari, criminali, violatori sau jefuitori de bănci sunt încă în libertate. Nu e vorba doar de borfaşi de rând, ci şi de infractori, aşa-zişi din rândul „gulerelor albe“, despre care ştie tot satul, numai bărbatul nu. De această stare de lucruri, văd un singur vinovat: sistemul. Ultimul caz, cel al fraţilor Cămătaru, este emblematic. Li se spune interlopi de talie mare, cum s-ar zice, crema interlopilor, împotriva cărora e greu de acţionat. Tipii ăştia au stat în puşcărie ca la serviciu. Parcă-l văd pe Sile Cămătaru. Dimineaţa îşi lua micul dejun numai din fineţuri, bea un whisky, făcea puţin sport, apoi se apuca de afaceri. Îşi scotea carnetul cu debitorii săi din camătă şi înroşea celularele. Băi, tu faci aia, îl calci pe ăla, îl ologeşti pe ălălaltul dacă nu-ţi dă banii şi tot aşa. Nuţu şi Sile Cămătaru, pentru cămătărie în principal, au făcut peste nouă ani de puşcărie. Acum au fost înhăţaţi iarăşi, ca nişte infractori de televizor. Să întoarcem însă puţin foaia. Telefoane mobile la pârnaie? Exact ca în libertate. Preşedintele sindicatului penitenciarelor spune pe şleau: în închisorile noastre se află acum în jur de zece mii (!) de telefoane mobile. Penitenciarele lucrează cu 50 la sută din  necesarul bănesc. Nu se mai face nici investiţia minimă pentru instalaţii de bruiaj. Pe de altă parte, anumiţi condamnaţi sunt încurajaţi să aibă telefoane. Pentru a fi monitorizaţi de servicii. E clar că nu se va băga aparatură de bruiaj în veci. Fraţii Cămătaru deţin la locuinţa lor şi o grădină zoologică, lei, urşi, cerbi, păsări exotice. Abia acum, după 15 ani, vin pentru prima dată, în inspecţie, cei de la  Mediu. Vin şi ridică din umeri. Da, animalele n-au acte, dar unde le ducem? Dacă vor fi tratate mai rău decât la cămătari? Iată o problemă naţională. Şi nu e singura. Restul, dezvoltaţi-l dumneavoastră.