Reşița şi Caransebeşul au o şansă istorică. Ultimul obstacol: Mocioalcă!

ion mocioalca

Primele alegeri libere de după Revoluţia din 1989, în baza Constituţiei intrate în vigoare în decembrie 1991, au avut loc în 1992. De atunci, cărăşenii şi-au ales primarii, consilierii locali şi consilierii judeţeni în şapte runde electorale. Au trecut 24 de ani, perioadă în care niciodată nu s-a întâmplat ca municipiile Reşiţa şi Caransebeş să fie conduse de reprezentanţi ai partidului care avea să se afle în fruntea principalei instituţii judeţene, CJ Caraş-Severin! Niciodată! Premiera (istorică) s-ar putea produce însă chiar în această săptămână!
În mandatul care acum se încheie, 2012-2016, Consiliul Judeţean Caraş-Severin l-a avut în frunte pe Sorin Frunzăverde şi, în ultimele zile, pe Romeo Dumitrescu, PNL. Cel dintâi a fost ales ca şi candidat al alianţei PNL-PSD, numită USL, care nu avea cum să piardă scrutinul. În acelaşi timp, la Reşiţa şi Caransebeş primăriile erau câştigate, cum altfel?, tot de candidaţii USL, Mihai Stepanescu (PSD), respectiv Marcel Vela (PNL). Însă încă din prima zi a mandatului, USL nu a funcţionat în Caraş-Severin, CJ-ul lui Frunzăverde plasându-se mereu pe poziţii antagonice cu primăria condusă de Stepanescu.
Între 2008 şi 2012, CJ a fost condus de acelaşi Sorin Frunzăverde, pe atunci PDL-ist. Altfel spus, patru ani de ghinion pentru primăriile din Reşiţa şi Caransebeş, câştigate de independentul PSD-ist Mihai Stepanescu şi, respectiv, liberalul Marcel Vela. Liderul judeţean nu putea face echipă, nici măcar pentru binele cetăţenilor din Reşiţa şi Caransebeş, cu cei doi primari care nu înţelegeau să-i cânte în strună.
Mergem cu alţi patru ani în urmă şi ce constatăm? În 2004, prin sistemul de alianţe creat ad-hoc în cadrul Consiliul Judeţean nou ales, preşedinte devenise Sorin Frunzăverde (PD), care avea să-i cedeze postul, din 2006 până în 2008, vicepreşedintelui său Iosif Secăşan (PDL). În traducere liberă, au urmat alţi patru ani de ghinion pentru municipiile Reşiţa şi Caransebeş, ai căror alegători optaseră pentru candidaţii PNL, Liviu Spătaru şi Marcel Vela, personalităţi prea puternice pentru a putea fi tolerate de Frunzăverde şi de marionetele acestuia.
Nici cu patru ani mai devreme, în 2000, alegătorii din Caraş-Severin nu aveau să-şi sincronizeze opţiunile. Preşedinte CJ devenea Ilie Mustăcilă, atunci PD-ist, pe când Reşiţa urma să fie condusă de independentul Mircea Popa, iar Caransebeşul, de ţărănistul Ioan Mura. Nici când Mustăcilă a virat la stânga, în 2003, trecând la PSD, partid care, aflându-se la guvernare, conducea Prefectura şi deconcentratele din Caraş-Severin, situaţia nu avea cum să se îmbunătăţească pentru cele două municipii, obstrucţiile sistematice în alocările bugetare de la judeţ şi de la centru repercutându-se asupra alegătorilor din cele două municipii.
Ajungem în 1996, anul Convenţiei Democrate şi al debarcării PDSR-ului de la guvernare. Alianţele de dreapta din Consiliul Judeţean aveau să-l propulseze în premieră în vârful instituţiei pe Sorin Frunzăverde (PD). Dar la Reşiţa fusese reales independentul Mircea Popa, care nici în ruptul capului nu a acceptat să se înscrie în partidul liderului judeţean. Primăria Caransebeş, la rându-i, era câştigată PNŢCD-istul Ioan Mura. Ghinion, iarăşi, şi în acest caz, pentru că disputele din cadrul alianţei aflate la guvernare, dintre miniştrii PNŢCD şi PD, aveau să se răsfrângă şi în teritoriu. Promovarea lui Frunzăverde în Guvern, în 1997, şi înlocuirea acestuia în fruntea CJ cu Ilie Mustăcilă, trecut cu Mişcarea-i Ecologistă în PD, nu a schimbat datele problemei, din contră. PD-ul era interesat să-şi mărească influenţa în teritoriu, nicidecum să facă jocurile comunităţilor de alte coloraturi politicianiste.
Cât despre momentul electoral post-constituţional din 1992, când (neo)comuniştii PDSR-ului s-au instalat la putere în mai toată ţara, Reşiţa nu a făcut excepţie. Primar devenea un comunist sadea, Mircea Popa, dar care nu a acceptat să se înregimenteze în partidul lui Ion Iliescu. L-a dus cu vorba, cât a putut, pe preşedintele de atunci al CJ, Gheorghe Pavel Bălan (PDSR), dar Mircea Popa tot din postura de independent politic a preferat să intre în următoarele alegeri. Dincolo, la Caransebeş, discrepanţa era şi mai mare: viceprimar devenise un tânăr liberal, care nu avea cum să găsească compatibilităţi cu PDSR-ul atot-conducător. Da, aţi ghicit, viceprimarul se numea Marcel Vela. Acelaşi Marcel Vela care, dacă zilele acestea va fi ales preşedinte al CJ, în dauna partidului condus de Ion Mocioalcă, va statua un triumvirat pe care alegătorii cărăşeni nu au avut niciodată şansa să-l trăiască. Consiliul Judeţean şi ambele municipii din Caraş-Severin, Reşiţa şi Caransebeş, prin primarii Ioan Popa şi Felix Borcean (PNL), ar fi conduse de reprezentanţi ai aceluiaşi partid! O premieră din care nu vom avea decât de câştigat. Mai ales dacă şi apropiatele alegeri parlamentare vor impune o guvernare de dreapta!