Promisiuni din campanie îndeplinite

Directorul general adjunct al abatorului din Câmpia de Munte tocmai urmărea la televizor Animal Planet, când sună telefonul. La celălalt capăt, un glas turuia disperat: Domdirgenadj, un nebun vrea să intre cu vaca la tăiat. Ce? Dă-i drumul imediat! Aia e, domdirgenadj, că vaca e cal, dar ţăranul m-a înnebunit de cap că e vacă, nu cal. Zău? Te-ai uitat bine, şi pe sus, şi pe jos? E cal-cal sau vacă-vacă? Păi, începu omul să dea înapoi, n-aş vrea să fac vreo greşeală, asta trebuie să stabiliţi dumneavoastră. Eşti un bou, îi trânti telefonul directorul general adjunct, tot mai indispus că trebuie să-şi asume răspunderea. Îi veni însă o idee salvatoare. Convocă imediat o comisie, care să stabilească dacă vaca era cal sau viceversa. Abatorul nu tăia decât vaci, conform normelor UE, dar Institutul Naţional de Statistică anunţase că numărul vacilor scăzuse îngrozitor. Demult abatorul nu mai tăiase vreo vacă şi era pe butuci. Or, dacă anorata comisie stabilea că (scuzaţi), calul e vacă, nu trebuia scăpată o asemenea pleaşcă. Comisia se întruni în sala de festivităţi, iar ţăranul fu invitat şi el, cu calul-vacă cu tot, pe care îl/o ţinea de-o sfoară. Membri comisiei priviră lung animalul, apoi şuşotiră o vreme, până când şeful comisiei se ridică în două picioare. Nu se auzea nici musca. Îşi drese glasul şi îl luă pe de departe pe ţăran: Cine eşti dumneata? Cine sunt eu?, răspunse tot mai semeţ omul. Sunt cetăţean european şi am drepturi. Am venit cu vaca la abator s-o vând, că nu eram prost să aduc calul, că vaca e mai scumpă. Hai, cântăriţi-mi vaca şi daţi-mi banii. Membri comisiei începură iar să şuşotească, apoi se împărţiră în două tabere. Una formată din legişti şi una din salvatori. Legiştii nu erau convinşi că (scuzaţi) calul era vacă şi nu vroiau să încalce normele UE, iar salvatorii o ţineau, morţiş că (scuzaţi) calul e vacă, iar abatorul putea fi salvat de la faliment. În timp ce se ciorovăiau, preşedintele Consiliului Judeţean intră inopinat la directorul general adjunct, şi-l anunţă cu glas pierit că ministrul Agriculturii, cel mult într-o oră, va cădea pe capul abatorului, să vadă cum merge producţia. Să dea drumul la utilaje etc., că e groasă rău. Directorul general adjunct leşină, apoi îşi reveni şi în disperare de cauză, coborî cu şeful judeţului la comisie. Acolo, nu era niciun învingător. Preşul de la judeţ fu pus la curent, şi după ce strănută de câteva ori, zbieră. Sunteţi chiori? Nu vedeţi că (scuzaţi), calul e vacă? Ce dacă nechează? Tăiaţi-l, tocaţi-l, mânjiţi-vă, fugăriţi-vă. Ne, ne, ne făcu ţăranul, banii întâi, altfel vaca e cal! Banii, răcni şeful de judeţ, haideţi, că dracu ne ia pe toţi! Făcură o chetă, ţăranul îi vârî în chimir şi plecă mulţumit. E-n regulă, mai am două mârţoage acasă. Domnule, şi începu imediat vânzoleala. Calul-vacă fu băgat cu căpăstru cu tot în maşinării, că nu mai era timp şi exact când coloana oficială intră în abator, ultima copită şi potcoava erau împachetate şi etichetate: Antricot bio, made in Anglia sau Germania, nu mai ştiu exact, gata de export. Mulţumit de cele văzute, ministrul Agriculturii strigă: Surpraiz! Şi-l trase la vedere dintre bodiguarzi pe primul ministru, venit şi el incognito. Primul ministru îl felicită apoi la o şămpănică pe ministrul Agriculturii că, în sfârşit, îl dusese la o firmă care mergea bine şi se grăbi să-l informeze pe şeful statului că e timpul să promulge legea bugetului, deoarece promisiunile din campanie au fost îndeplinite. După care dădu abatorului un ajutor de stat de un milliard de euro şi-i acordă directorului general adjunct titlul de erou al muncii capitaliste. N-ar mai fi plecat de acolo, dar când îi şopti preşedintele judeţului că se răcesc sarmalele, nu mai rezistă.

Comments

  1. disqus_Zr5UhgScTR says:

    umplutura editorialistica ce nu are cum a se ridica la cea ce pare ca a-ti uitat a fi lider de opinie ,indrumator de echipa , in multe cazuri conducatorul de facto a ziarului ,etic ,capabil de generalizare fara derapaje vanitoase ,adica EDITORIALIST care sa tina de cateva principii minimale pe care totusi nu-mi permit sa le enumar.
    Sper ca renuntarea abrupta la halucinogenul basescian ce va adus in acest sevraj jurnalistic nu va dura prea mult.

    CELUI MAI EDITORIALIST DINTRE EPIGRAMISTI SI …..

    de scris e simplu stiu demult
    hartia poate suporta
    in spatiul virtual se pare
    si calimera s-a schimbat