Ne întrebăm de ce suntem, majoritar, săraci. Pentru că există indivizi de teapa celor de mai jos

Dar şi de teapa noastră. A muţilor cu principii. Cred că vom ajunge la stadiul de societate normală doar când vom reuşi să respectăm înţelegerile consfințite printr-o strângere de mână. Este faza aceea pe care, poate, cei ce se uitau pe vremea comunismului la serialul Dallas şi-o aduc aminte. Cei doi se întâlneau, propuneau, acceptau sau nu. În fine, negociau. În cazul în care cădeau de acord, îşi strângeau mâinile şi ciocneau un pahar. Afacerea era încheiată deja. Urma ca avocaţii celor doi să se ocupe de actele ce consfinţeau înţelegerea. Simplu, nu? Dar atât de greu de pus în practică în societatea noastră.

Câteva exemple economice. De la noi, din judeţ

Staţiunea Băile Herculane a fost cumpărată de un impostor. Cum altfel, om politic. Şi mai e şi de-al locului. A promis că va investi şi va revigora turismul. Nu a făcut-o doar verbal, ci prin acte. Ce vedem acum la Herculane? Ruine. Pentru că individului nici nu cred că i-a trecut vreo secundă prin cap să respecte înţelegerea. Nu, s-a înhăitat cu persoane dubioase pentru a scoate cât mai mult cash pentru buzunarele sale. Cum este firesc în mizeria instituţionalizată din România, nemernicul nu a plătit pentru lipsa de onoare şi, mai ales, pentru degradarea unei bijuterii arhitecturale. Aeroportul din Caransebeş, ajuns pe mâinile aceluiaşi „onorabil”, praf. După fente ce au inclus şi autorităţile administrative locale şi judeţene, cărăşenii pleacă cu avionul de la Timişoara. Un alt individ, ce şi-a început cariera cu vânzarea de „fer” la Remat, a luat Societatea Semenic şi, aţi ghicit, nu s-a ţinut de cuvânt. Toate hotelurile, locaţiile societăţii au ajuns ruine. Pe munte şi în centrul Reşiţei. A mai venit unul pe cai mari şi a dărâmat UCMR. Mult mai agresiv decât ceilalţi, credea că trăieşte şi gândeşte mult deasupra idioţilor pe care îşi propusese să-i scoată din sărăcie. Din sărăcie s-a scos doar pe el, dar la nivelul unor acumulări de euro cu multe zerouri în coadă. De băgat s-a băgat iarăşi numai pe el, dar la puşcărie. Pentru corectitudine, l-a mai luat pe unul, iar pe una a scăpat-o o pereche de gemeni.

Aş mai scrie, dar mă apucă lehamitea. Cei trei nu au venit cu un desant al spionilor ruşi. Au stat între noi, au profitat de tâmpiţii ce încă mai credeau şi mai cred în puterea cuvântului dat şi şi-au umflat burţile şi conturile. Să fii hoţ, să fii cinstit? Până şi de pe cruce a scăpat hoţul. Ce spuneţi, Armaş, Gruia, Chebuţiu?