Mită în două rate la Spitalul Judeţean!

Pentru o singură intervenţie chirurgicală un medic reşiţean i-a cerut unui pacient 2.000 de lei!

 

În unităţile spitaliceşti din România e ceva firesc să dai medicului, asistentelor şi tuturor celor ce te au în grijă câte ceva, bani sau alte foloase, atât cât te lasă inima şi îţi permite buzunarul. Dacă ţinem cont de salariile mizerabile ale acestora, poate că nici nu e de condamnat. Atunci când actul medical e condiţionat însă de primirea unor sume de bani, de cele mai multe ori sume peste ceea ce-şi permit pacienţii, lucrurile se schimbă. Ortopedul Mircea Bona, spre exemplu, a fost prins în flagrant în timp ce primea mită după ce, în prealabil, a negociat ca la piaţă cu clientul său. Intrat în atenţia Serviciului Judeţean Anticorupţie, Bona a fost interceptat negociind şpaga.

Bona: Am înţeles. Păi tre’ să vedem câte zile, câte zile de… câte zile stăm aicea, ştii?

Denunţător: Cât ă, cât spuneţi dummneavoastră că… io ştiu şi spitalul, şi… dumneavoastră, pentru mine numa’ să-mi spuneţi ca să-mi fac şi eu socotelile mele, ştiţi cum zic, şi io-s după alţii, nu-s după, numa’ după mine… Şi ăla mă sună, haida, îi cam presează…

Bona: Am înţeles.

Denunţător: Dacă poţi…

Bona: Da io ştiu, cu tot nu ştiu… în jur de 15-20, aici.

Denunţător: De lei de aci?

Bona: De lei noi, da, da.

Denunţător:

Bona: Bine? 20, cam aşa…

Denunţător: Domnu doctor…

Bona: Îi bun aşa?

Denunţător: Da, da, da.

Bona: Asta aşa c-ai fost sincer şi … că altfel nu fac chestii din astea. Na…

Denunţătorul a venit în ziua stabilită la Spitalul Judeţean, fiind invitat de medicul Bona în cabinetul său. Aici a fost înregistrat din nou de procurorul anticorupţie.

Bona: Da, deci nu mai pierdem timpul.

Denunţător: Facem.

Bona: Da, sigur!

Denunţător: Eu am euro numai.

Bona: Da.

Denunţător: Din 2, am 200 de euro, din 2.000 de lei aşa am socotit, ar fi 450.

Bona: Aşa.

Denunţător: Dacă îţi dau 200 amu şi restul după, nu-i bai?

Bona: Ba da, e bine, nu, nu, nu-i problemă.