Mircea Cavadia a plecat în cer!

Umorul, ironia și voia bună s-au ofilit astăzi, la Reșița, după vestea că unul dintre cei mai renumiți scriitori contemporani ai României s-a stins din viață.

După o pauză de presă, de aproximativ 3 ani, scriitorul, umoristul și editorialistul Mircea Cavadia a luat decizia să se adapteze vremurilor actuale, debutând în mediul online, în ziarul Express de Banat, cu o rubrică-editorial. „Artificii la tot cartierul”, sub semnătura lui Mircea Cavadia, a entuziasmat cititorii din mediul online, ținându-i în priză de luni și până vineri cu criticile, ironiile și aciditatea sa unică la adresa clasei politice din România.

Cine a fost Mircea Cavadia?

Prozator, dramaturg şi ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timişoara, şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Mircea Cavadia s-a născut în 6 octombrie 1950, în comuna Voineasa, judeţul Vâlcea. A urmat studiile liceale la Bacău, iar apoi pe cele ale Facultăţii de Drept din Bucureşti pe care le finalizează în 1979. A locuit la Brăila până în 1989, intrând de tânăr în lumea literară de acolo, crescând sub îndrumarea academicianului Fănuş Neagu, acesta fiindu-i mentor.

Mircea Cavadia a publicat curent proză în mai toate publicaţiile literare din ţară şi a obţinut peste 100 de premii la diverse festivaluri şi concursuri de literatură. Critica literară l-a remarcat frecvent. În 1989, s-a mutat cu familia în Reşiţa şi, în acelaşi an, criticul bucureştean Mihai Ungheanu, la o întâlnire cu elevii şi profesorii de la Liceul CD Loga din Caransebeş, a declarat: „Mircea Cavadia reprezintă un caz aparte în literatura română contemporană. Deşi are operă nu are încă un volum tipărit“.

În anul următor însă, editura Cartea Românească din Bucureşti, editura Uniunii Scriitorilor din România, îi tipăreşte, după nouă ani de la depunerea manuscrisului, un volum de proză scurtă „Vulpea”. Cartea este recenzată elogios în România Literară, Caiete Critice, Luceafărul, Literatorul şi Meridianul Timişoara, de către personalităţi de vârf ale criticii româneşti: Eugen Simion, Andrei Grigor, Lucian Chişu, Adrian Dinu Rachieru. Iată ce a spus Eugen Simion, viitorul preşedinte al Academiei Române, în 1991, în cronica sa din România Literară, după apariţia volumului „Vulpea”, confirmând previziunile lui Fănuş Neagu: „Povestiri remarcabile, unele antologice, prin capacitatea de invenţie epică şi limbajul lor colorat. O proză cu întâmplări senzaţionale şi indivizi care trăiesc după legea lor, departe de complicaţiile vieţii moderne. Ea stă cu premeditare la frontiera dintre realismul fantastic, acela care cultivă miticul, fabulosul popular, eresurile şi, în general, senzaţionalul din existenţa obişnuită şi realismul comportamental, acela care filmează gestul şi actele individului, fără a se interesa de viaţa lui interioară. O formulă epică veche, sănătoasă, care place întotdeauna cititorului înfometat de epic. Mircea Cavadia vine în întâmpinarea acestui gust.“

În ultimii 20 de ani a tipărit 11 cărţi de proză şi teatru, majoritatea fiind recompensate cu premii naţionale. Uniunea Scriitorilor din România i-a oferit premiul de dramaturgie în 2001 pentru volumul de teatru Pământ de flori, trilogia tranziţiei, cuprinzând piesele: Păsări fără cer, În slujba poporului şi Ţara, viitor de aur are!

Între anii 1993-2002, i s-au montat pe scena Teatrului GA Petculescu din Reşiţa trei piese de teatru şi i s-a jucat o a patra piesă în Serbia.

În 2009, criticul Ionel Bota a tipărit la editura „Marineasa” din Timişoara volumul de eseuri critice „Proza lui Mircea Cavadia”, în care a analizat cu acribie cinci cărţi: Volumele de proză scurtă „Vulpea” şi „Şarpele gol” şi romanele „Alinierea planetelor”, „Privighetoarea arsă” şi „Gaura de vierme”.

Mircea Cavadia este și va fi prezent în multe antologii literale, dicţionare şi enciclopedii. Membru şi preşedinte de juriu la concursul de proză, epigrame şi teatru. Are sub tipar volumul de proză scurtă Zile de libertate.

Cel mai recent volum al său, „Peștele Nopții”, a fost lansat chiar în redacția „Express de Banat”, din dorința lui Cavadia de a pune față în față două generații de jurnaliști. A mizat întotdeauna pe solidaritate și a fost un prieten de nădejde … Astăzi, nu mai e!