Marile proiecte mici

Îl cunoaşteţi pe Dan Şova. Este ministrul Marilor (uriaşelor) Proiecte. Titulatura îţi încreţeşte pielea. Gândeşti că un astfel de minister, cât ai bate din palme, îţi trânteşte o autostradă la linie, în Delta Dunării, cu toate coturile canalelor, ostroavelor, egretelor şi corcodeilor de pe margini, să meargă pescarii în pantofi de lac la pescuit. Că de priceput, domnul Şova e priceput. Îi mergea gura la referendum, de ziceai că e la bară, dar asta e. Procesele se câştigă, se mai şi pierd. Ce dacă, la doar câteva luni distanţă, şeful lui de partid, după ce şi-a văzut sacii în cărucior şi a ajuns prim-ministru, a bătut mâna până la cot cu sloganul de campanie: Jos Băsescu, repunând pe linia de plutire barca spartă a piratului. Deci, ne asigură domnul Ponta, Jos Băsescu a fost un slogan politic. Pentru că, chiar dacă ar fi fost un proiect politic, nu putea fi decât un mare proiect şi i-ar fi fost încredinţat ministrului Marilor Proiecte, domnul Dan Şova, şi imediat l-ar fi rezolvat. Acestea fiind zise, totuşi, să vedem ce mari proiecte a pus pe picioare, de când e ministrul Marilor Proiecte, domnul Dan Şova. A făcut el o hidrocentrală la Porţile de Fier? A făcut el Coloana fără Sfârşit a lui Brâncuşi şi, în felul acesta, a inventat un milion de locuri de muncă? Fugi cu ursul! N-a fost în stare  nici măcar să zugrăvească pereţii apartamentelor făcute de alţii. Să vă dau un exemplu. Zilele trecute m-am aflat în judeţele Hunedoara şi Vâlcea. Aceste două judeţe, de o frumuseţe rară, sunt legate între ele de o şosea strategică şi care scurtează drumul dintre Transilvania şi Ţara Românească cu mai bine de două sute de kilometri. Altfel, ocoleşti pe la Sibiu să ajungi la Bucureşti, ţi se lungesc urechile. Drum bătut de numeroşi miniştri şi secretari de stat, care au vizitat staţiunile înşirate aţă pe marginea drumului, până pe Valea Oltului, Obârşia Lotrului, Vidra, Voineasa şi apoi spre Râmnicu Vâlcea, Cozia Călimăneşti, Olăneşti etc. Drumul fusese început de dictator, înainte cu peste 20 de ani şi ar fi fost de mult terminat, dacă nu făcea greşeala să se lase, la un moment dat, împuşcat. Dar asta e viaţa! Întreg traseul Petroşani-Valea Oltului însumează vreo sută de kilometri mari şi laţi. Parţial, asfaltat. Aşadar, nu mai era mare brânză de făcut, cu atât mai mult, cu cât fusese vizitat de diverse oficialităţi din diferite guverne perindate în timp. Printre ei, chiar şi reşiţeanul Horia Irimia, ceva secretar de stat pe la Ministerul Lucrărilor Publice, poposit pe-aici să joace şah. L-am rugat să facă ceva, s-a dat rotund. Lasă domle, m-a asigurat, vorbesc eu cu Orban, nu vezi că economia duduie? Nu s-a mişcat o lopată. În schimb, de la an la an, şoseaua a devenit tot mai răpciugoasă. Ei, dar am intrat în UE, s-a deschis robinetul la bani. Pentru această lucrare s-au alocat 70 de milioane de euro. S-au pus în mişcare utilaje, oameni. S-a asfaltat şoseaua. Toată lumea fericită, dar cu lacrimi pe obraji. După doar un an de la finalizare, arată mai rău ca înainte. Totul e spart şi fărâmat, de la trailerele grele, care cară brad în prostie, chelind pădurile din jur. Şoseaua e groapă în altă groapă, găurile având uneori înălţimea unui om. Maşinile, toate zob, numai înjurături auzi. Ce s-a ales din toată povestea asta? Doar o pârtie de schi, la care nu se poate ajunge din cauza drumului infernal (puţin spus). Despre halul în care este drumul, nu ajunge un prozator să-l descrie, ci e nevoie de un poet flămând, cu o imaginaţie nebună de om flămând. Dar banii? Atâta amar de bănet şi pădurile rase hoţeşte în ce buzunare ajung sau au ajuns? Acum însă avem un ministru al Marilor Proiecte. N-ar vrea domnul ministru Şova să-şi facă mâna întâi cu un proiect mai mititel?