Lovitura de graţie

Nimic nu mai stă în calea guvernului Ponta III, să ne arate ce poate. Băsescu Traian a fost înfrânt de isteţimea lui Ponta. Majoritatea parlamentară a USD există. Curtea Constituţională a înţeles că se schimbă stăpânul, iar programul de guvernare a ieşit din corzi printr-o şmecherie simplă. E tot ăla vechi, făcut împreună cu liberalii. O moţiune de cenzură e deja pierdută, întâi pentru că PDL-ul nu are destule voturi şi apoi pentru că liberalii au contribuit la facerea lui. Pe de altă parte, propunerile UDMR-ului nu schimbă structura programului USL. Cum s-au întâmplat toate lucrurile astea, care-i oferă lui Ponta o guvernare liniştită? Tot Băsescu Traian a reuşit această performanţă, unică, după părerea noastră. După ce n-a vrut să audă de numirea guvernului, după două ore şi-a schimbat atitudinea, l-a lăudat pe Ponta şi a învestit guvernul. Ce s-a petrecut în aceste două ore nu ştim cu exactitate, dar Ponta ne lămureşte orecum. Băsescu a înţeles că nu poate încălca la nesfârşit Constituţia, amănunt la care s-a adăugat şi presiunea externă. De aici înţelegem că atât consilierii pe drept constituţional i-au spus s-o lase mai moale, cât şi faptul că s-au auzit vocile Uniunii Europene şi ale americanilor. Dacă e aşa, vorba aia, cu dacă n-ai un jandarm să-l cumperi, şi-a găsit aplicabilitatea, iar Băsescu, ce să facă? Să calce în picioare ordinele jandarmului? Nu că i-ar păsa, dar trebuie să-i tremure chiloţii, dacă nu în ţară, măcar din afară. Astfel, Ponta înregistrează prima sa victorie. Pentru că oricum nu avea de gând să-şi respecte cuvântul dat, acela de a-şi asuma răspunderea în Parlament. Apoi a urmat lovitura dată PDL-ului de Curtea Constituţională, prin pronunţarea asupra contestaţiei PDL. Se respinge cu opt voturi la unu. Pentru că aveam deja un guvern pe care nu-l poate dărâma decât Parlamentul, deci acea contestaţie nici nu a mai fost discutată pe fond. Ci pe formă, aceea de inadmisibilitate. O cerere inadmisibilă e aceea prin care se cere o aberaţie. Ca şi cum ai cere judecătoriei să-ţi dea o bucată de Lună. Cam aşa era cererea PDL-ului. Aşa că a fost respinsă din capul locului. Ne-am întrebat care judecător a făcut opoziţie, de s-a ajuns la opt la unu. Să fi fost Morar? Cică nu. Înseamnă că până şi Morar a înţeles aberaţia cererii PDL şi ăsta ar fi primul semn de nesupunere faţă de Băsescu. Cel care a fost pe invers se pare că a fost Zegrean, chit că nu şi-a motivat decizia. Acum, Ponta ar trebui să-şi asume răspunderea în Parlament. Poate o va face, poate nu. Decizia CCR îi dă acest drept. Posibil ar fi să urmeze o moţiune de cenzură din partea PNL-ului. Incertă şi fără vreo reuşită, datorită majorităţii parlamentare a PSD-ului. Ce mai urmează? Lovitura de graţie: Tăriceanu, preşedintele Senatului.