Bani frumoşi din trasee europene pentru biciclişti

Combinație între sport, natură, călătorie și cultură, cicloturismul este de câţiva ani o afacere profitabilă în Europa. Traseul Ciclistic al Cortinei de Fier este o rută europeană care trece şi prin judeţul nostru, o ocazie excelentă pentru promovarea turismului sustenabil în zona Banatului. Despre beneficiile implementării unui astfel de proiect, dar mai ales despre obstacolele care stau în calea pedalării profitabile, au vorbit ieri reprezentanţii asociaţiei Bike Attack în cadrul unei conferinţe.

Veniturile pe care le aduc turiştii pe două roţi comunităţilor prin care trec, dar şi organizarea unor manifestari de tip festival, maratoane şi tabere sunt doar două dintre modalităţile prin care ţările europene fac bani din cicloturism. Dacă în Elveţia această ramură a depăşit încasările obţinute din schi, iar Traseul Dunării dintre Germania şi Austria este parcurs de peste 100.000 de turişti pe an, în România sunt puţini cei care practică propriu-zis cicloturismul, iar ciclotraseele sunt la stadiul de proiect. Ţara noastră pierde astfel o oportunitate excelentă de promovare, dar şi de a câştiga ceva bani, cu toate că atât poziţia geografică, cât şi unicitatea peisajelor o recomandă spre a fi o destinaţie pentru bicicliştii străini.

Comisia Europeană a deschis o linie de finanţare pentru cicloturism şi nu sunt puţine ţările care au profitat de asta. În Europa există acum 13 trasee, care străbat continentul de la un capăt la celălalt, ajungând să măsoare mii de kilometri.

Ultima rută aprobată, Traseul Ciclistic al Cortinei de Fier, urmează graniţa care a despărţit timp de jumătate de secol Europa comunistă de cea occidentală. Asociaţia Bike Attack Reşiţa încearcă să refacă bucata din această rută care trece prin ţara noastră. „Traseul măsoară 7.000 de kilometri, de la Marea Barents la Marea Neagră, dar ideea nu este să fie parcurs în întregime, ci doar pe bucăţi. Noi am încercat să identificăm locurile pe unde ar trebui să treacă această rută, dar traseul trebuie pus la punct şi marcat. Ideea noastră e ca acesta să treacă de cât mai multe ori graniţa cu Serbia, pentru a descoperi şi alte locuri şi mentalităţi”, a spus Cătălin Gavrilă, preşedintele Bike Attack.

De la trasarea pe hârtie a unui traseu posibil, care ar urma să intre în România pe la Jimbolia şi ar ieşi pe la Porţile de Fier, trecând prin Clisura Dunării şi încheindu-se la Kladovo, în Serbia, până la amenajarea şi întreţinerea acestuia este însă cale destul de lungă. „Este nevoie de nişte studii de fezabilitate. O asociaţie mică aşa cum suntem noi nu are capacitatea să implementeze un proiect aşa de mare, de aceea avem nevoie de implicarea autorităţilor”, a precizat Cătălin Gavrilă.

Proiectul se loveşte însă de retinceţa acestora, care nu sunt pregătite să inveastească bani pentru plimbările unor biciclişti. „Ar trebui un proiect transfrontalier, al cărui aplicant poate fi Consiliul Judeţean Caraş-Severin, Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret sau chiar o societate comercială. Noi am venit cu ideea, o idee promovată la nivel european, care ar aduce multe beneficii şi în zona noastră”, a mai spus acesta.

Cicloturism după model sârbesc

Ruta EuroVelo 6, cea mai cunoscută şi circulată din Europa, urmează cursul Dunării, de-a lungul a 2.888 de kilometri. Din păcate, România a pierdut uşor terenul în favoarea Serbiei, unde, după ce drumurile de pe malul Dunării au fost marcate cu indicatoare speciale pentru biciclişti, numărul turiştilor străini a crescut de şapte ori în cinci ani. „Dunărea are potenţial pentru ambele ţări, pe care ar trebui să le unească, nu să le separe. Şi în Serbia lucrurile se mişcă încet, dar acest proiect s-a dezvoltat surprinzător de repede şi de bine”, a mărturisit  Jovan Eraković, de la Associaton Ciklonaut Belgrad, invitat al conferinţei de ieri.

În cazul Serbiei, ruta Dunării a beneficiat de sprijinul ministerului, iar acum drumurile care îi poartă pe biciclişti spre experienţe inedite sunt marcate cu sigle şi indicative speciale. Pentru o vacanţă pe două roţi fără griji, au fost amplasate pe traseu service-uri, shop-uri de biciclete şi locuri special amenjate pentru popasuri. Mai mult, bicicliştii beneficiază de o maşină de asistenţă care îi însoţeşte, iar uneori de transfer cu autobuzul sau ferryboat-ul în zonele neaccesibile. Fiecare traseu dispune de hărţi detaliate, în care sunt marcate şi locurile unde se poate înnopta sau mânca. Întreţinerea rutei Dunării îi costă anual pe sârbi peste 8000 de euro.

În România, pe lângă lipsa fondurilor pentru astfel de proiecte, un alt obstacol de care se lovesc cicloturiştii este legislaţia. „Pe drumurile naţionale nu există posibilitatea să fie instalate semne indicatoare fără acordul Comisiei de Circulaţie şi Administraţiei Drumurilor. Astfel de semne nu sunt prevăzute de lege. ONG-urile au făcut nenumărate presiuni. Ministerul Turismului şi Dezvoltării ne susţine, dar deocamdată legea a rămas la fel”, a precizat preşedintele Bike Attack.

Proiectul va fi propus în cadrul unei întâlniri de săptămâna viitoare primarilor din Clisura Dunării, iar Consiliul Judeţean Caraş-Severin a dat un prim feedback pozitiv. „Este într-adevăr un proiect complex. Vom lua legătura cu Ministerul Dezvoltării şi Turismului pentru a vedea ce se poate face, iar apoi chiar şi cu câţiva europarlamentari”, a declarat Camelia Şuşco, purtător de cuvânt al insitituţiei.

• Tweet
• Pin It