Lecţia de fotbal

Am avut o săptămână în care am căscat gura, cu patriotism, la două meciuri importante pentru fotbalul românesc. Un meci desfăşurat la Cluj, între portughezi şi portughezi. Au câştigat portughezii noştri, ceea ce mi-a umplut inima de mândrie. Al doilea meci a avut loc la Bucureşti, pe Arena Naţională, între români get-beget şi o echipă nemţească. Românii au practicat o ţurcă chioară, iar nemţii fotbal. Drept urmare ne-au dat o căruţă de goluri. Practic, le-au scos steliştilor fotbalul din cap. În ultima vreme, nu le mai ajungeai cu prăjina la nas. Daţi-mi o echipă cu care să joc, zbiera ca un curcan amorezat Bigi Becali. Na, o echipă. Mai tragic este că nu am văzut niciun fotbalist de-al nostru căruia să-i placă fotbalul. Nu erau decât cu ochii pe sus, să vadă câte minute mai sunt până se termină meciul, să scape odată. În aceeaşi seară, culmea, dau peste un film documentar excepţional, realizat de marele regizor Kusturica, cu Diego Maradona. Pe care, foarte mulţi specialişti îl consideră cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, mai mare chiar decât Pele. Ei bine, dintre multele lucruri absolut fabuloase spuse de Maradona, am reţinut unul cu aplicativitate directă la fotbaliştii noştri. Mi-a plăcut foarte mult fotbalul, spunea, jucam tot timpul fotbal. Nu ne puteam opri. Se încheia ziua jucând, jucam noaptea. Jucam aproape orbeşte, nu se punea problema unor becuri sau a altor surse de lumină pe maidanele noastre. Şi ştiţi ce se întâmpla? Când jucam a doua zi eram mai agili, vedeam mingea perfect, eram deosebit de eficienţi în jocul nostru. Noaptea ne ascuţea simţurile. Jucam apoi indiferent de condiţiile atmosferice. Pe ploi turbate, în noroaie până la genunchi . Aşa de mult mi-a plăcut fotbalul. O lecţie extraordinară pentru toţi cei care practică acest sport. De aici, vine întrebarea. Le place fotbalul jucătorilor noştri? După ce am văzut în meciul cu nemţii, încep să mă îndoiesc. Ce e de făcut? Poate, de mici, aspiranţii la calitatea de fotbalist, să fie puşi să joace noaptea, pe ploaie, în noroi, pe ger sau pe căldură excesivă. În felul acesta se va vedea cui îi place fotbalul. Pentru că, fără plăcerea jocului, plăcerea permanentă, nu există performanţă. Doar o stare de mediocritate şi dezgust. Pe care le vedem mereu. Dar cine să facă toate astea?