Judecătorul Adriana Stoicescu: „Toţi suntem vinovaţi pentru haosul şi mizeria morală în care ne bălăcim”

Președintele Tribunalului Timiș, judecătorul Adriana Stoicescu, șochează din nou printr-o postare pe contul său de pe o rețea de socializare.

„Peste câțiva ani, nu mulţi, România privită din spaţiu va semăna cu un uriaş cimitir. În care, pe lângă orătănii gripate şi porci africanizaţi, se vor odihni ultimele fărâme de speranţă şi normalitate. Nu, nu vor fi ucise de americani şi nici de ruşi. Vor fi îngropate de noi, bravii cetăţeni ce tropăim, veşnic tineri şi neliniştiţi, pe aceste meleaguri. Nici un om sănătos la cap, educat şi decent, nu poate sta nepăsător în faţa invaziei de prostie, hoţie şi minciună. Nici un om sănătos la cap nu poate sta nepăsător în faţa unei ţări devalizate, în care încă ardem ogoarele şi otrăvim, cu bună ştiinţă, fântânile. În care, pe clădirile dărăpănate ale unor gări uitate de soartă, încă zace scris „Trăiască Partidul Comunist Român”. Dar, orice om de bun simţ, trebuie să accepte că toţi suntem vinovaţi pentru haosul şi mizeria morală în care ne bălăcim, cu o inconştienţă halucinantă”, scrie judecătorul pe contul său de Facebook.

„Nu ne acceptăm sub nicio formă vinovăţia de a fi complici”

Pentru Adriana Stoicescu, problema românilor este una morală, a valorilor și a asumărilor, morală care nu ne caracterizează și asumări de care fugim mâncând pământul, tocmai pentru a nu împărți vinovăția.

„Nimeni nu vrea corupţie. Pentru că asta ne lasă şi fără drumuri şi fără spitale. Nimeni nu vrea abuzuri în justiţie. Pentru că dovedim că nu suntem mai buni decât hoţii. Aşteptăm salvări miraculoase de unde or veni ele, dar nu ne acceptăm sub nicio formă vinovăţia de a fi complici. Tributari obiceiurilor comuniste, ne-a intrat în sânge minciuna. Neasumarea responsabilităţii şi superficialitatea în tot ce facem au devenit obişnuinţă; nu mai miră pe nimeni. Raportăm şi acum producţii record la hectar; doar că acum vorbim de vieţi distruse. Un fleac, ce mai…”, mai scrie magistratul.

„Judecători ce îşi negociază şpaga în lift şi procurori cu limbaj şi apucături de interlopi”

Adriana Stoicescu crede că tot acest comportament se datorează faptului că, nici la 30 de ani de la căderea lui, mulți dintre români nu au renunțat încă la mentalitatea comunistă: „Minţim cu nonşalanţă, pentru o glorie efemeră, copleşiţi fiind, de fapt, doar de micimea noastră. Infatuaţi şi zgomotoşi, vrem să ieşim în evidenţă peste tot, reuşind să ne umplem de ridicol, în cel mai fericit caz. Suntem forme fără fond, dar extrem de vocale… Consecinţele le vedem cu toţii. Avem parte de imbecilitate arţăgoasă, incompetenţă, nesimţire. Elitele fac apologia mizeriei, analfabeţii funcţional au descoperit plăcerea de a face scheme pe tablă…
Judecători ce îşi negociază şpaga în lift şi procurori cu limbaj şi apucături de interlopi… Asta e tot ce va rămâne în memoria colectivă, când vor fi evocaţi aceşti ani?
Vrem o ţară ca afară, dar cu obiceiurile noastre româneşti, sănătoase, strămoşeşti. Nu înţelegem democraţia adevărată, nu ne place; vrem democraţia noastră, aşa cum ne convine nouă”.

Dacă Dumnezeu ne-ar fi încredinţat talanţii Lui, fiţi siguri că îi jucam la păcănele”

Concluzia magistratului face apel tot la morală și la asumare, altfel urmând ca acest popor să dispară pe vecie de pe fața pământului, așa cum s-a mai întâmplat cu multe dintre popoarele lumii, unele chiar creștine.

„Avem nevoie de poliţie când suntem victime; altfel, poliţiştii sunt toţi imitaţii de Garcea… Avem nevoie de jandarmi să ne cureţe noroiul din curţi, la inundaţii, în timp ce noi stăm tolăniţi la birt, că doar acesta e rostul lor; altfel, sunt doar nişte neanderthalieni… Avem nevoie de justiţie pentru a-i arunca în puşcării pe cei care nu ne plac; altfel, toţi judecătorii şi procurorii sunt corupţi.
Dacă Dumnezeu ne-ar fi încredinţat talanţii Lui, fiţi siguri că îi jucam la păcănele. Biblia tipărită după capul nostru ar fi avut pe copertă reproducerea Răpirii din serai. Vom dispărea în neant, aruncându-ne în groapa pe care ne-o săpăm unii altora, cu consecvenţă şi pricepere, de când existăm; ultimul rămas, va pieri duduind de mândrie patriotică, fredonând un refren cunoscut…
Deşteaptă-te, române”, concluzionează Adriana Stoicescu.