„E mai greu să fii antrenor decât sportiv”

Fostul medaliat la Jocurile Olimpice de la Atena, din 2004, cu echipa de gimnastică a României, în prezent antrenor în Qatar, a fost invitat în redacţia Express de Banat, unde a acordat un interviu, în exclusivitate, pentru cititorii www.expressdebanat.ro.

Răzvane, cum e acasă? A trecut ceva vreme de când nu ai mai fost în ţară.
Ca întotdeauna, acasă, alături de cei dragi, e bine. Ultima dată am fost anul trecut de Paşti. Am găsit acum oportunitatea să vin pentru câteva zile, am avut şi o invitaţie din partea unchiului meu să tăiem porcul şi am reuşit să-mi văd familia. Nu era preconizată vacanţa asta, dar acum nu sunt competiţii acolo şi am găsit momentul potrivit să dau o fugă.

Cum e în Qatar, te-ai obişnuit cu viaţa de acolo?
Da, mă simt foarte bine acolo, am tot ce-mi doresc. În primul an a fost mai greu, mai exact, primele trei luni, pentru că am plecat vara, iar acolo este o căldură insuportabilă. Îmi place acolo, sunt împreună cu soţia şi fetiţa noastră, în timpul liber mă relaxez în bucătărie, gătind, joc golf, merg la pescuit sau cu ATV-urile pe dunele de nisip, ultima distracţie pe care am descoperit-o în Qatar. În afară de faptul că îmi lipsesc zăpadă şi obiceiurile de acasă, cum ar fi tăiatul porcului, de exemplu, mă simt foarte bine, am tot felul de activităţi plăcute. M-am obişnuit cu obiceiurile lor. Pe partea religioasă nu mă bag, consider că nu trebuie să intervii în credinţa nimănui. Vara e mai greu, pentru că temperatura ajunge şi la 52-53 de grade. Când sunt 48, e bine.

Din punct de vedere profesional eşti mulţumit? Care e nivelul sportivilor pe care îi antrenezi?
Eu cred că, uşor, uşor încep şi ei să se ridice. Atâta timp cât am ajutorul federaţiei, nu am de ce să nu fiu bucuros, pentru că fără susţinere nu poţi reuşi. Am avut acel rezultat fantastic, la Pan Arab Games, la care nimeni nu se aştepta, nici măcar eu. Shaden Woahdan, cea mai bună sportivă pe care o antrenez, a câştigat cinci medalii la acea competiţie, foarte importantă pentru ei. Sunt destui care promit pe viitor şi sper să prindem o etapă de finală de Cupă Mondială, dar asta în doi sau trei ani. Acum am în sală nouă fete, dar vor mai veni încă şase mici. Ne înţelegem bine, vorbim mai mult în engleză, în arabă mai puţin.

Cât mai ai de gând să antrenezi în Qatar? Nu te-ar tenta să te întorci în ţară?
Contractul meu în Qatar e nelimitat. Acum, când am venit în ţară, m-am întâlnit şi cu preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică şi am văzut că interes este. S-a ajuns însă la un nivel foarte ridicat şi uneori e greu să ţii pasul cu elita mondială. Tinerii care vin din spate trebuie să înţeleagă că gimnastica presupune sacrificii şi o muncă titanică. Dacă va fi nevoie de mine la federaţie şi o ofertă concretă, vom discuta, dar deocamdată nu vreau să mă autopropun. Vom vedea. Cert este că am pus ceva bani deoparte, pentru că acolo se câştigă bine în comparaţie cu ce e la noi, şi aş vrea să-mi fac o casă în ţară.

În România şi, cu atât mai mult, în Caraş-Severin, sportivii şi antrenorii nu se bucură tot timpul de apreciere şi respect. Poate fi asta o piedică în calea întoarcerii tale?
Am citit şi eu în Express de Banat despre acele clasamente care se fac la sfârşit de an. Nu vreau să comentez prea mult pe această temă, dar vă pot spune că e înzecit mai greu să fii antrenor decât sportiv. Nu am crezut până în momentul în care am început să lucrez cu copiii. E mult mai greu să iei un copil de jos şi să-l duci la un anumit nivel. Când e deja format, e mai uşor să-l modelezi.

Răzvane, îţi mulţumesc şi îţi doresc mult succes!

Comments

  1. Ale says:

    Ma bucur ca un mare sportiv intelege ce insemana s IEI o mana de copil la 15-20 de kg si sa-l faci campion olimpic. Tot respectul pentru Razvan, poate acum o s inteleaga ce fac antrenorii si cit muncesc pentru c ei s ajunga acolo sus pe podium. Sa-i rugati si pe astia ce conduc sportul daca au crescut macar un copil , sa faca macar un copil sa fie campion???