Impresii

Cu puţin timp în urmă mi-am permis să sugerez colectivului de redacţie al ziarului on-line express de Banat să ne informeze şi cu ce e de bine pe la noi. Nu i-am mai urmărit de câteva zile, fie din lipsă de internet, fie din lipsă de timp, aşa că nu ştiu dacă au dat în vreun fel curs sugestiei mele, adresată cu toată prietenia ce mă leagă de mulţi ani de unii dintre redactori.

Să vedeţi ce mi s-a întâmplat cu o săptămână în urmă: Am participat la întâlnirea ecumenică de la „Casa ecologică”, în apropiere de Băile Herculane, întâlnirea de toamnă, pentru că mai există una, primăvara. Organizator, părintele profesor Nicolae Chiosa, între timp şi inspector de specialitate. Au plecat din Reşiţa trei autocare a 48 de locuri, toate ocupate de elevi ai COLEGIULUI NAŢIONAL „TRAIAN LALESCU”. De la clasa a IX-a, la clasa a XII-a. Mulţi dintre cei mari au fost prezenţi la toate aceste întâlniri. Au mai venit foşti elevi, unii studenţi, alţii cu studiile superioare terminate, cu propriile maşini. Ceva mai târziu, după ce au terminat cursurile sau ziua de muncă. Toţi vin cu plăcere la conferinţe, simpozioane, se implică în work-shopuri cu toată convingerea. Programul este lejer, accesibil tuturor, acceptat fără reţineri, de la rugăciune la meditaţie, de la conferinţă la dorinţa participanţilor de a-şi spune deschis impresiile. Este o bucurie, o plăcere să-i asculţi vorbind cu toată sinceritatea. Eu una nu am sesizat tentative de indisciplină, de respingere. Şi ce-i cu asta?, veţi întreba. Pentru mine, care particip doar al doilea an la întâlnirea de toamnă, este doza de umanizare şi sensibilizare de care avem cu toţii atâta nevoie, ieşirea dintr-un cotidian care ne transformă în mecanisme. Este prilejul unui alt fel de relaţii cu tinerii. Am descoperit că sunt capabili de respect unii faţă de alţii, faţă de toţi cei cu care vin în contact în zilele petrecute aici. La clasă se întâmplă adesea altfel, dacă nu lipsă de respect, măcar un pic de frondă, măcar un gest cât de mic de respingere…

Aceste întâlniri le oferă tinerilor atmosfera adecvată dezvăluirii propriilor gânduri şi sentimente, fără formalisme si îngrădiri. Am fost impresionată până la lacrimi, ascultându-i. Şi m-am trezit sugerându-le să-şi convingă profesorii, dragi sau dimpotrivă, să-i însoţească la aceste întâlniri. Şirul de revelaţii, de-o parte şi de alta, ar fi interminabil…

Nu am venit cu amănunte. Ele exisă pe site-ul unităţii de învăţământ. Sunt doar impresiile mele, care încă mă urmăresc. Îmi pun întrebarea, de ce nimeni nu se oboseşte să ia un interviu profesorului Chiosa sau conducerii colegiului. Este nesemnificativ, nu este bine ce se întâmplă, nu atât de bine, încât să fie adus cititorilor la cunoştinţă? Sunt evenimente minore, pentru că este vorba doar despre tineri, de al căror drum spre credinţă, spre dragoste de oameni, spre meditaţie este preocupat un cadru didactic? Mai multe cadre didactice…

Se întâmplă multe lucruri bune. Doar că le trecem cu vederea, suntem prea preocupaţi să vânăm greşeli, să scoatem la iveală tare. Să otrăvim.

Prof. Gertrude Steiner

P.S. Astfel de întâlniri („Casa ecologică”, Loretto ş.a.) au loc de ani de zile. Dinainte ca mai tânăra mea colegă, Mădălina Chiosa, să ajungă consilier, ca Ion Popa să ajungă primar.