Filmul bate viaţa

Evenimentul este covârşitor şi imediat. Adjunctul secretarului american, de astă dată o cucoană, s-a înfiinţat la noi pentru a vedea cum se respectă independenţa Justiţiei şi cum funcţionează statul de drept. După această analiză, vom face şi noi o deplasare în America, să vedem cum funcţionează la ei statul de drept şi justiţia. Pe reciprocitate. Că noi avem semnale, din filme, că nu-i prea în regulă ce se întâmplă la ei. America este stat partener în NATO şi nu ne este indiferent ce se întâmplă la ei. Dacă vă amintiţi, a venit pe la noi domnul Gordon, adjunctul lui madam Clinton. A vorbit cu Băsescu şi a plecat cu două milioane de voturi falsificate, care în realitate erau patru, cinci, cu milionul lui Dragnea. Statul de drept. Adică, de drepţi. Dar noi mergem mai departe. Doamna adjunctă a fost nevoită să meargă în Ucraina, să-l întâlnească pe ministrul de Externe, Corlăţean. Că ăsta, dacă nu avea treabă pe acasă, s-a dus să vadă cum alcătuieşte Lucescu echipa. Dacă această clasă politică formidabilă, vorbesc aici de USL, stă ca boul pe coadă şi nu cârâie şi nu mârâie, ieşim iar prost la extemporal şi ne sare în cap şi Europa. Că ei nu suportă abuzurile, adică să te bagi în Justiţie şi să nu ai stat de drept. Cât despre milioanele de voturi nule, s-a terminat. Nu mai acceptă nimeni fraudarea alegerilor şi măsluirea voturilor. Nu-i democratic. Or, la noi poa′ să nu fie orice, dar democraţie trebuie să fie. Interesant adevăratul motiv pentru care a venit acum americanca. Nu-s alegeri, Băsescu nu-i suspendat, linişte şi pace. Am putea fi un exemplu pentru statele din regiune. Şi să primim chiar un premiu. Măcar o menţiune. Menţiune cu coroniţă. Şi-atunci îi dăm şi noi Americii o coroniţă. Dar nu cred că va fi aşa. Americanii nu ştiu să asculte decât o parte, ei nu se amestecă cu clasa muncitoare. Poporul e trimis la culcare. Că ştiu ei ce fac. Şi iar ne scot hoţi şi nedemocraţi. Dar să vedeţi ce-o să găsim noi la ei, dacă mai vedem nişte filme de ultimă generaţie. Că ei nu ascund nimic, dau totul pe faţă. Ei bine,  profesoara şpăgară a fost dată afară. S-a făcut dreptate. În felul ăsta s-a spălat faţa învăţământului românesc. Nu mai are nicio pată. Măsura a fost luată tovărăşeşte, cu unanimitate de voturi. Şi în consiliul părinţilor a fost luată o asemenea măsură. Deşi erau părinţi care nu aveau copii la clasa la care Blându ar fi cerut cadouri mai consistente. Erau foarte bucuroşi că au salvat şcoala. Am fost foarte impresionaţi de intransigenţa opiniei publice. Directoarea şi-a dat şi ea demisia.