Eterna şi fascinanta Luci Peia. Un caz tipic de ghinion!

Dascălul Luci Peia, de când a ajuns consilier local în echipa primarului Nelu Popa, dă lecţii în stânga şi-n dreapta. Cum era de aşteptat, a ajuns să ne dea lecţii şi nouă, celor din presă.

Ca reacţie la articolul „Teorema lui Nelu Popa şi Axioma Lu(c)i Peia“, dna consilier local ne serveşte un citat din Codul deontologic al ziaristului: „Ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Ştirea de presă trebuie să fie exactă, obiectivă şi să nu conţină păreri personale“. Îi răspundem, c-aşa-i frumos să te porţi cu o lady.

Doamnă profesoară, noi nu pretindem a fi în măsură să vă dăm lecţii de matematică (specializarea dvs., bănuim). Dar poate aţi chiulit în şcoală la orele de logică şi teoria mulţimilor. Nu e ruşinos, cine spune că n-a chiulit niciodată la şcoală fie ne minte, fie se minte, fie a căzut în cap când era mic. Ca să fim mai pe înţelesul dvs. de profesoară de matematică, ne vom referi acum la mulţimi. Şi pentru că aţi intrat pe terenul presei, ne oprim la mulţimea genurilor jurnalistice.

Această mulţime include şi ştirea, dnă Peia, aia despre care aţi găsit pe internet că trebuie „să nu conţină păreri personale“. Cum presa nu înseamnă doar ştiri, nu orice element din mulţimea genurilor jurnalistice se numeşte ştire. Reportajul, interviul sau comentariul – şi acestea fac parte, în mod paradoxal poate pentru dvs., dnă Peia, din aceeaşi mulţime a genurilor jurnalistice. Mulţime ce include, aşadar, şi o submulţime care permite sau chiar implică obligatoriu „păreri personale“. Ca să ne daţi lecţii despre genurile jurnalistice, dnă consilier local Luci Peia, ar fi bine măcar să căutaţi dedesubturile fiecărui – nu vă gândiţi iar la prostii! – gen. E logic, domniţă? Dar, scuze, uitasem, se pare că aţi chiulit de la ora de logică. Vă putem ierta, chiar şi fără motivare.

N.A. Precizare necesară pentru doamna profesoară: Nici acest articol nu este o ştire. Ghinion, vorba altui profesor bun la toate.