ELECTRIZANT. Tarife sociale compensate de coeficienţi de prostie? 16% în Bucureşti, 19% în Caraş-Severin, 20% în Timiş!

Furnizorii de de energie electrică sunt obligați să ofere clienților tariful social, la cererea acestora, dacă venitul mediu pe membru de familie este sub salariul minim pe economie. Reducerea de preţ este compensată însă, în multe cazuri, de prostia omenească şi de lipsa de informare, diferite de la o zonă geografică la alta!

Clienții casnici care au un venit net mediu lunar pe membru de familie mai mic sau egal cu salariul minim pe economie pot solicita furnizorului aplicarea acestui tarif, „în baza documentelor doveditoare anexate solicitării” (Ordinul 76/2015 al ANRE). Consumul din perioada de facturare se alocă succesiv pe trei tranșe: 1) în prima tranșă se consideră 2 kWh/zi pentru fiecare zi a perioadei de facturare; 2) în a doua tranșă – 1 kWh/zi suplimentar față de prima tranșă, pentru fiecare zi a perioadei de facturare; 3) în a treia tranșă – diferența între consumul realizat și consumul inclus în tranșele anterioare.

Cele trei tranșe au tarife simțitor diferite. Astfel, pentru tranșa 1 (deci pentru maximum 62 kWh/lună, dacă luna în cauză are 31 de zile), tariful este de circa 0,2 lei/kWh, pentru tranșa 2 (deci pentru următorii maximum 31 kWh consumați pe lună) este puţin sub 0,5 lei/kWh, urmând ca tot ce intră în tranșa 3, deci tot ce depășește 93 kWh/lună, să fie tarifat cu aproape 1 leu/kWh. Ca ordin de mărime, prețul aferent tranșei 2 este ceva mai mare decât tariful obișnuit pentru consumator casnic, în timp ce tranșa 3 este tarifată aproape dublu. Aceste valori sunt stabilite periodic, de regulă anual.

„Reglementări imposibil de aplicat în prezent“

„Procedura generală cu privire la acordarea tarifului social este una foarte veche, reglementată prin Ordinul nr. 38/2005 al ANRE. Astfel, tariful social se acordă doar pentru locul de consum unde consumatorul are domiciliul stabil (teoretic, deci, neputându-se acorda pentru case de vacanțe etc.). În momentul emiterii acestui ordin, consumatorii care au dorit să beneficieze în continuare de tarif social sau să treacă de la alt tarif pe cel social au trebuit să transmită furnizorului o declarație pe propria răspundere privind venitul mediu lunar pe membru de familie. Acestea trebuiau transmise de furnizori primăriilor, validate de acestea, apoi returnate pe bază de borderou. Chiar și în continuare, deși primăria nu are responsabilități cu privire la validarea veniturilor cetățenilor, consumatorii care vor să treacă de la un alt tarif la tariful social trebuie să depună la furnizor o declarație de venit, pe propria răspundere, validată de primărie (Art. 15 din ordin). Apreciem că această reglementare, veche de peste 10 ani, conține prevederi imposibil de aplicat în prezent, precum validarea declarației de venit de către primărie, în condițiile în care primăria nu deține baze de date cu privire la veniturile indivizilor“, consideră Centrul pentru Studiul Democraţiei (CSD), care a examinat subiectul sărăciei energetice și consumatorului vulnerabil din România, într-un proiect de cercetare susținut de ENEL.

Obligația comunicării schimbării venitului, care atrage după sine neîncadrarea în limita acordării tarifului social, revine consumatorului. Legea prevede sancțiuni pentru consumatorul care a beneficiat ilicit de tariful social, anume recalcularea facturii la un alt tarif pentru toată perioada în care a beneficiat neîntemeiat de această facilitate. „Legislația nu prevede însă cine, când și în ce manieră trebuie să facă această verificare“, precizează CSD.

Banatul nu-i coada, dar nici fruncea!

Conform ANRE, aproximativ 12% dintre clienții casnici ai furnizorilor de electricitate de pe piața reglementată beneficiază de tariful social. Ordinul 38 menționează că tariful social se recomandă a fi ales în cazul în care consumatorul are un consum lunar mai mic de 90 KWh. Pentru județele acoperite de ENEL, proporția gospodăriilor care nu își dimensionează consumul în funcție de tranșele specifice primului tariful social este în medie de 42%. Totodată, peste 16% depășesc și consumul aferent tranșei 2, intrând astfel pe tariful extrem de penalizator aferent tranșei a treia.

ENEL a prezentat şi situaţia concretă pe judeţe. Proporţia beneficiarilor de tarif social care depăşesc tranşa 1 de consum se plasează între 37,8% – Giurgiu şi 47% – Constanţa. Bucureştiul figurează cu 43,2%, pe când judeţele din Banat, cu: 38,1% – Caraş-Severin, 38,8% – Arad, 41,7% – Timiş.

Costurile suplimentare apar însă la depăşirea plafonului din tranşa 2. Aici, la extreme se află judeţul Hunedoara, cu 15,7%, şi Bucureştiul – 16%, respectiv Ilfovul, cu 22,5%. În Banat, cele mai multe intrări în tariful suprataxat le au gospodăriile din judeţul Timiş – 20%, urmate de cele din Caraş-Severin – 18,9% şi Arad – 18,2%. Cifrele reprezintă, aşadar, procente din totalul clienţilor vulnerabili din fiecare judeţ, după cum sunt numiţi în studiul realizat de CSD consumatorii cu venituri mici, care au ales să plătească energia electrică la tariful social. Se dovedeşte însă că nu întotdeauna un preţ special pentru nevoiaşi este şi preţul cel mai mic. Dacă nu ştii să-ţi dimensionezi corect necesarul propriei gospodării, te poţi trezi că marfa luată la ofertă are în final un preţ de lux. Banii aruncaţi aiurea sunt de fapt o taxă pe prostie, încasată de ENEL la cererea clientului.