După 28 de ani

Încerc să fac o minimă înșiruire a lucrurilor ce ni le-au adus evenimentele din 1989. Și bune și rele, fiecare are libertatea de a le pune în stânga sau în dreapta hârtiei și de a adăuga altele. Primul ar fi că am avut prilejul istoric de a-l înmormânta pe ultimul rege al României în țara căreia i-a fost conducător. Din păcate, acest prilej ne-a demonstrat, printr-un puternic contrast de comportament cu cel aflat pe catafalc, pe cine am adus la putere. Sunt prea blând când spun că au ajuns în fruntea țării nepoții celor ce l-au gonit pe Rege, mult mai needucați decât bunicii lor. Să-ți exprimi fronda față de președintele republicii într-un mod absolut mârlănesc în contextul dat mi se pare că nici nu mai suportă epitete. Adică, intră președintele și se reculege la catafalcul Regelui. Se ridică în picioare o sală întreagă, inclusiv monarhi și principi, iar voi, șef de Senat, de Cameră și de Guvern să vă așezați ostentativ pe scaune? Mârlănia conduce România. Și acesta ar fi primul lucru de la relele ce-au urmat lui 1989. Tot la rele ar fi că s-a distrus ce mai era bun din economia comunistă și că populația este ținută la limita subzistenței, needucată, bolnavă și privitoare la un sistem de justiție hărțuit de politrucii ce vor să scape de pedepsele cuvenite pentru furăciunile din averea națională și, mai nou, din cea europeană. Tot la rele aș trece emigrația masivă a cetățenilor români. Milioane de concetățeni au ales exilul, au preferat țări de împrumut pentru a scăpa de sărăcie. Numai marii corupți, cei mai mulți politruci sau ajunși la sacul bugetar pe bază de amor politic, pot susține că sărăcia românilor nu este un rezultat al prădării naționale de către așa zisa clasă politică din România ultimilor 28 de ani. Atenție, când spun clasă politică nu spun doar PSD-ALDE, pentru că ei sunt acum la putere. Nu, se adaugă absolut toate partidele ce au guvernat România în acest timp. Cu PNL, PNȚ-CD, PD etc. Cu siguranță mai găsiți și voi rele dar, acestea mi se par mie cele mai mari. De bine aș spune în primul rând, LIBERTATE. Putem vorbi, putem spune ce ne doare, putem călători în toată lumea, putem să ne luăm viața în propriile mâini, avem acces la tehnologii de ultimă oră. Au apărut meserii și instituții la a căror existență nici nu puteai gândi înainte de 1989. Nici apariția acestui text nu ar fi fost posibilă atunci. Dar, parcă toate acestea ce le trec la bine se fac al dracului de greu. Fără sprijin, ba chiar din contră, din partea celor ce le aduc pe cele rele. În fine, un omagiu și mult respect celor ce au crezut că putem fi altfel și, din păcate, au simțit glonțul pentru asta. Nu vreau să fiu cinic dar, mai bine că nu văd ce s-a ales de idealurile lor. Dumnezeu să-i odihnească!