Două statui emblematice pentru Caransebeş. Pro Patria, de 100 de ani în centrul municipiului!

În aceste zile se împlinesc 100 de ani de când în municipiul Caransebeș au fost dezvelite două dintre statuile care au marcat istoria orașului.

Potrivit caransebeșeanului René Demeter, pasionat de istorie, 6 mai 1918 a fost momentul dezvelirii publice în Caransebeș a două opere de artă remarcabile ale sculptorului Horvay János: statuia împărătesei-regine Elisabeta, cunoscută ca Împărăteasa Sisi, și monumentul Pro Patria, care se păstrează și astăzi în fața Liceului Traian Doda.

Cele două opere, sculptate în marmură albă provenită de la Ruschița, reprezintă realizări de excepție ale renumitului artist plastic din Budapesta.

„Ambele opere au fost amplasate în centrul orașului, statuia reginei – pe o movilă de pământ situată în piața centrală, în partea laterală a bisericii catolice (pe locul în care este astăzi Monumentul Revoluționarilor), iar monumentul Pro Patria – într-un scuar pe malul Canalului Morilor (Ierugii), loc în care se află și astăzi. Statuia o înfățișează pe Elisabeta, împărăteasa Austriei și regina Ungariei (născută la 24 decembrie 1837 în München, decedată la 10 septembrie 1898 la Geneva), fiind amplasată pe un soclu înalt pe care stătea dăltuit numele său: ERZSÉBET.

Lucrarea Pro Patria îl înfățișează pe Hercule ucigând himera, îngenuncheat şi sprijinit în sabie, cu mâinile împreunate spre rugă, mulţumind divinităţii pentru victoria sa, un simbol pentru binele care învinge răul, iar cuvintele PRO PATRIA (pentru patrie, în lb. latină) arată scopul luptei. Ambele opere de artă au fost dezvelite în aceeași zi de 6 mai 1918, iar la momentul inaugural au participat, pe lângă mulţimea de oameni însufleţiţi de eveniment, oficialităţile oraşului în frunte cu primarul Friedrich Pauck şi, ca invitaţi speciali, arhiducele Karl Albrecht şi ministrul Zichy Aladár. Deşi oficialităţile oraşului au dorit ca însuşi împăratul-rege Carol al IV-lea să fie prezent la acest eveniment, suveranul nu a putut participa personal, dar l-a trimis în locul său pe tânărul arhiduce Karl Albrecht (1888 – 1951), care și-a făcut apariția zâmbitor, îmbrăcat în uniformă de vânător tirolez”, spune René Demeter în articolul apărut pe site-ul http://procaransebes.blogspot.ro

Festivităţile ce au avut loc cu acest prilej au excelat prin fast şi prin participare: s-au construit în faţa primăriei tribune acoperite pentru oficialităţi, au fost aduse două fanfare pentru întreţinerea atmosferei, o mulțime de oameni a venit să asiste la această mare sărbătoare, ultima de acest calibru din Ungaria până la finele primei conflagrații mondiale. Statuia reginei a fost realizată la inițiativa Comitetul pentru dezvelirea statuii, un grup condus de fostul primar al orașului Constantin Burdia și sprijinit de autoritățile locale, în frunte cu primarul în funcție Octav Bordan. Realizarea monumentului, destul de costisitor, a fost finanțată cu fonduri provenite în mare parte de la bugetul orașului Caransebeș, dar și din donații modeste ale comunelor din fosta zonă de graniță, precum și din câteva contribuții private.

Horvay a finalizat statuia reginei încă din 1914, autoritățile intenționând să o dezvelească în luna septembrie a aceluiași an, însă starea de război în care se afla Ungaria a făcut ca momentul să fie amânat până în 1918.

Monumentul Pro Patria reprezintă omagiul adus memoriei elevilor și profesorilor Gimnaziului Superior de Stat (azi Liceul Traian Doda) căzuți în luptele din Primul Război Mondial. Inițiativa acestei opere a avut-o un comitet format din profesori și elevi ai acestei unități școlare. Ideea a apărut  în ianuarie 1916, după moartea pe front a profesorului Barta Loránt, luându-se de îndată legătura în acest sens cu sculptorul Horvay János pentru realizarea unor machete preliminare. În luna mai a anului 1916, s-a deplasat la Budapesta în vederea alegerii modelului final al monumentului o delegație formată din Octav Bordan, primarul orașului, Gajda Béla, profesor și Edgar Müller, reprezentat al elevilor liceului.

Viața statuii reginei a fost scurtă. Lucrarea nu a rezistat prea mult vremurilor tulburi care au urmat momentului dezvelirii ei. La finele războiului pierdut de Austro-Ungaria, statuia a fost în mod iresponsabil vandalizată şi mutilată. Oare cum se poate explica acest gest nesăbuit? Doar nu era nici pe departe reprezentarea vreunui domnitor asupritor sau a vreunui duşman. Era statuia unei regine nefericite, la urma urmei, statuia unei femei… Soclul de marmură a rămas mulţi ani gol, până când, mult mai târziu, pe el a fost aşezat bustul episcopului Ioan Popasu. Rămăşiţele statuii au fost transportate într-o curte interioară, mult timp nemaiștiindu-se unde se află. Recent a fost descoperită în curtea fostei primării din Strada Ardealului, prezentând lipsuri și distrugeri. În prezent, statuia este în posesia Muzeului Județean de Istorie și al Regimentului de Graniță.

Monumentul Pro Patria s-a păstrat până în zilele noastre, fiind deseori loc de întâlnire al elevilor şi absolvenţilor, cadru propice pentru fotografiile ce imortalizează diverse evenimente din activitatea școlară.