Doar un punct de vedere

Toţi românii sănătoşi, neaoşi, înjură Rusia. În principal, pe bază de Stalin. A venit Stalin şi au uitat de Hitler. Pe de altă parte, parcă Wagner îţi trage arături pe suflet, în timp ce un Ceaikovski ţi-l umple cu trandafiri. (Da, accept contraargumente cu Beethoven dar, vă rog, nu-mi stricaţi textul!) Este această „luptă” între imperii, luptă pe care noi, cei aflaţi la mijloc nu mai ştim pe cine şi cum să susţinem. De exemplu. Au venit americanii la CSR. Circ de ne-a ştiut lumea. Ambasadorul american, Petre Roman, Sorin Frunzăverde, căpitanul din Vietnam etc. Fiasco total. Au venit ruşii. Acum, se cheamă TMK. Şi merge, funcţionează. V-am tot provocat şi v-am tot rugat să-mi aduceţi argumente pentru una sau alta dintre tabere. De ce trebuie să mergem cu Occidentul, de ce trebuie să mergem cu Rusia? Nu accept, din start, opinii categorice fără argumente. Eu le tot învârt, le tot socotesc şi chiar nu ştiu cine este mai aproape şi mai onest cu neamul românesc. Pentru că, alianţa asta care ne apără de un război total din care nimeni nu mai iese viu, ne bagă pe gât armament la mâna a doua, pe miliarde de dolari. Aşa, ca parteneri ce ne aflăm. Peste ăştia, vine UE. Care ne trimite ca englezii în colonii, tot ce are mai de rahat producţia lor de consumabile. Şi, consumăm, fraţilor! Toate produsele, erste class! Rahat! Orice om normal, dacă ia şi compară acelaşi produs de pe rafturile unui market UE cu cele acelaşi produs de pe rafturile din România, nu poate decât să sune la Protecţia Consumatorului. Dar, ei ne vor binele. Ei sunt civilizaţia. Ei sunt viitorul nostru. Rahat! Viitorul nu ni-l fac nici ruşii, nici occidentalii. Viitorul este în vintrele noastre şi trebuie să găsim oameni de stat care să-l împrăştie asupra generaţiilor viitoare. Pentru că, trebuie să fii cel puţin idiot să te încrezi în bunăvoinţa Rusiei sau a Apusului. Da, cu ei se poate negocia, se pot semna tratate, se pot înăptui înţelegeri reciproc avantajoase. Dar, trebuie ca reprezentanţii acestui neam să uite poziţia „în genunchi” şi, mai degrabă să se ridice în picioare şi să moară, decât să supravieţuiească stând în genunchi.