Discuții în jurul Turnului Eiffel: istorici vs. elevi!

Pentru că în timpul școlii elevii află că o parte din oțelul Turnului Eiffel provine de la Reșița, Andrei Szabo, președintele organizației Euroland Banat, a organizat o serată de discuții libere avându-l ca invitat pe inginerul Dan Perianu.

Chiar dacă nu s-a ajuns la o concluzie clară, fiecare dintre participanți păstrându-și propria idee, inginerul Dan Perianu, cunoscător al industriei reșițene de la începuturi până în prezent, a dezvăluit că Turnul Eiffel nu are nimic reșițean în construcție, ideea turnului fiind chiar aceea de a fi ceva exclusiv franțuzesc. „Trebuie să vă dezamăgesc, și odată cu asta pe mulți dintre reșițeni, dar nu există nicio legătură între Turnul Eiffel și Reșița. Turnul a fost făcut de compania lui Gustav Eiffel la Paris, iar laminatele din Turnul Eiffel au fost făcute la uzina din Pompei. Așa cum au dorit francezii și au consemnat mulți autori francezi, turnul a fost o creație exclusivă a tehnicii, capitalului și inteligenței franceze”, a explicat inginerul.

Dan Perianu contestă chiar și contribuția inginerului Gheorghe Pănculescu la realizarea structurii turnului, excluzând totodată întâlnirea din România dintre Gustav Eiffel și românul. Lucru deloc fals dacă este luată în considerare lucrarea scrisă de Eiffel în 1900 cu numele de „Turnul de 300 de metri”, însă în 1887 se recunosc meritele ingeniozității inginerului român la inventarea tehnicii care a făcut posibilă realizarea turnului, tehnică folosită de român pentru căile ferate. Indiferent care au fost motivele, se pare că francezul Gustav Eiffel și-ar fi schimbat atitudinea în trei ani de zile, de la o lucrare la alta.

CITEȘTE ȘI: FOTO LEGENDĂ SAU REALITATE: VEZI AICI CARE ESTE LEGĂTURA DINTRE TURNUL EIFFEL ŞI REŞIŢA!

Cu toate dovezile din cărți expuse, la final fiecare a rămas cu propria idee pe principiul că, așa cum nu sunt dovezi clare că ar exista oțel reșițean în structura turnului , la fel de bine nu se poate demonstra că nu există oțel de la Reschitza.

Pornind de la ideea că turnul s-a dorit o exclusivitate franțuzească, mândria Parisului, se poate trage concluzia că orice urmă de românesc, sau altă intervenție în măreața idee, a fost cu grijă ștearsă. La fel de bine se poate renunța la idee și la visele alimentate de mândria de bănățean și se poate accepta că de la Reșița au plecat multe, dar nu oțelul spre Paris.