Despre răutate

Încerc şi eu marea cu sarea, cum spunea unul din înţelepţii antici pe care astăzi niciun tip care le ştie pe toate nu mai dă niciun ban. Cred că fiecare trăiţi zi de zi cu vreun frustrat din ăsta care le ştie pe toate. El nu spune niciodată: „eu cred că…”. Nu, el decretează direct. Ce este bine şi ce este rău. Cât ar trebui să fie PIB-ul, cât pensiile şi cât rahat să lase câinii de companie în urma lor. Plus că partidul ce-l simpatizează este automat, fără niciun drept de discuţie, Doamne fereşte de contrazicere, cel mai bun şi drept din tagma (ne)cuvântătoarelor politice. Ei, cei ce ştiu totul, nu pot fi contrazişi. Ei nu gândesc, pentru că ei ştiu „everything”. Ei sunt înţelepţii unui retard educaţional. N-au avut parte de o dilemă intelectuală în viaţa lor. Dilemele lor au fost mai ales frici. Dacă mă prinde miliţianul că am furat? Dacă mă prinde vecinul cu vaca pe iarba lui? Dacă mă prinde Doamna cu fiţuica la teză? Dacă mă prinde administratorul cu magnetul pe ceasul de apă? Au mai venit în plus fricile legate de vânzarea unor bunuri proprietate comunistă comună. Un individ îmi povesteşte despre un alt individ ce avea ştampila necesară vânzării unei proprietăţi, dealtfel comune. Cel cu ştampila a vândut şi şi-a băgat în buzunar vreo 30 de mii de mărci germane. „Comision!” Întâmplător ştiu despre cine este vorba. Dă lecţii de civică şi de moralitate pe reţelele de socializare. Revenind la subiect, răutatea şi prostia sunt nedespărţite. Veninul se împroşcă mult mai eficient dacă neuronii stau cam prost la capitolul sinapse. Alta este să fii rău, dar sinapsele să funcţioneze. Ăştia sunt elita răilor. Dar nu despre ei era vorba aici. Era vorba despre răii ăia de rahat care nu sunt în stare nici măcar de a comite o răutate pozitivă (!!!) Nu, ei se umplu de rahat doar de dragul răutăţilor frivole, gratuite şi fără niciun fundament. Ei cred! Este crezul lor. Care le permite să fie mitocani, neamuri proaste etc. Ei nu acceptă că laptele poate fi şi alb. Dacă lipsa interconexiunii neuronale nu le permite, ei îşi permit. Să vitupereze status-quo-ri, atacuri la persoană, axiome ale gândirii personale ce te duc cu mintea la Inchiziţie şi totul pe fondul unei superiorităţi a tractoristului căruia i s-a permis să dea cu plugul pe Champs Elysee. Dragi analfabeţi emoţional, treziţi-vă!