Descurcate sunt căile Domnului

Nici n-am trecut cu bine peste sfârşitul lumii, că vine iar sfârşitul lumii. Totul legat de data asta nu de vârtejuri solare, bolovani din cer sau fenomene de-astea extrabugetare, care te iau pe nepusă masă. Nu. De data asta sfârşitul ni se va trage de la o demisie. Să fie vorba de Băsescu Traian? Sau de Crin Antonescu? Cei care au demisionat în cinci minute sau, imediat, ştiţi formula, ori eu, ori el? Dar care n-au făcut chestia asta, pentru că serviciile i-au informat că dacă demisionează, declanşează sfârşitul omenirii? Fugi cu ursul polar! Acum situaţia e mult mai albastră. Sfârşitul ni se trage de la demisia Papei! Exact. De unde te aştepţi mai puţin. Unsul lui Dumnezeu pe Pământ ţine morţiş să se retragă într-o mănăstire, fapt nemaiîntâlnit de 600 de ani cu papii care s-au perindat pe la Vatican, lăsându-i cu gura căscată până şi pe cei mai atei dintre atei. Lucrurile nu sunt însă chiar aşa de simple. Cum spuneam, credeţi că Dumnezeu i-a vândut Papei un pont? Băi, demisionează iute dacă vrei să rămâi în istorie, că mare brânză n-ai făcut, vreme de şapte ani, cât ai fost unsul meu. Aşa că, la mânăstire. Trebuie să vină altul şi astfel te-ai scos! Doar aşa te scoţi. Prin decret am hotărât că ajunge! Prea v-aţi înrăit, nu vă mai suportă nici îngerii. Am atras atenţia asupra acestui lucru cu sute de ani înainte, n-aţi dat doi bani, dar fără demisia ta sunt legat de mâini şi de picioare. Aoleu, ce-i bazaconia asta? Păi, e. Previziunile spun că, la un moment dat, de exemplu, se va întâmpla neîntâmplatul. Un papă va demisiona şi un altul (firesc), îi va lua locul. Dar nu un papă alb, cum a fost tradiţia, ci un papă negru. Iar sub domnia acestui papă negru, am programat sfârşitul lumii. La vremea potrivită Nostradamus a primit un telefon, dar mai toţi aţi făcut mişto de el. Aşadar, Nostradamus ne-a avertizat, ba chiar cu lux de amănunte şi doar papa demisionarul a reţinut mesajul. De-aia zic, la mănăstire, să se mai bucure şi el puţin de viaţă. Doamne, clar am băgat-o pe mânecă! Pentru că la rând e chiar un papă negru. Aiurea în tramvai, sar euroscepticii. Nu e vorba de un papă negru la piele, e vorba de un papă negru-n cerul gurii şi până vine papa ăla negru în cerul gurii, vin alţi papi negri la piele, că se va instala o tradiţie, un nou început şi trebuie puşi atâţia negri la piele, până îi egalează pe ăia albi. După care, la rând, vin papii galbeni, papii roşii, deci alte începuturi. De-aia mă gândesc, o scăpare tot avem. Să fie verificaţi în cerul gurii toţii candidaţii de papi. Este? Descurcate sunt căile Domnului!

 

P.S. De astăzi, inaugurez Poşta redacţiei. lucian.D.cimpean: Nu mai aştepta nimic. Mulţumeşte-te cu un scurt comentariu la aberaţia aia în patru rânduri. N-are ritm, n-are rimă, incantaţia e varză, prozodia nu există, n-are poantă. Kalimera înseamnă în limba greacă bună ziua. Calimera nu ştiu ce înseamnă. În ce s-a schimbat bună ziua? Vrei, totuşi, un catren corect? Reţine-l, îţi este adresat:

De scris e greu, o ştiu de mult

Şi-i imposibil să-şi găsească-un rost,

Chiar virtual, orice incult

… Şi orice prost!

Adio şi-un praz maro.

Comments

  1. disqus_Zr5UhgScTR says:

    subtire rau de tot dar multumesc si scrieri sprancenate …in special atacul la persoana de tip carpato-danubiano pontic caracteristica noului val de culturisti completeaza perfect scrierile lipsite de continut.
    ldc

  2. disqus_Zr5UhgScTR says:

    pt conformitate si protejarea neuronilor dvs.

    CALIMÉRA s.f. art. (Fam.; în expr.) A se schimba calimera = a se schimba situația. A (se) strica calimera = a (se) strica prietenia. A întoarce (sau a schimba) calimera = a-și schimba atitudinea față de cineva. – Din ngr. kaliméra.
    DEX98

  3. disqus_Zr5UhgScTR says:

    E un fel gresit de a intelege si gluma, si umorul. Gluma cade la nivel
    de glumita, dialogul cade la nivel de imbranceala, argumentatia cade la
    nivel de injuratura, totul este subgradat. Prin urmare, nu cred ca vom
    scapa pana nu se vor schimba aceste modele. Cata vreme noi avem pe scena
    publica, la varf, oameni care vorbesc si se poarta ca niste mitocani
    sau ca niste parveniti, pe modelul folcloric al scroafei urcate in
    copac, noi nu putem spera o schimbare de paradigma. O sa ne uitam la
    astia pana o sa ne intoxicam”, a completat Andrei Plesu.

    Desi nu se referea la oamenii de presa imi pare ca un pic ar trebui sa dea de gandit si editorialistilor de serviciu …