Deprinderile nu se uită în veci!

Astăzi, vom vorbi, printre altele, despre profesionalism. Şi competenţe. Vi s-au strepezit dinţii? Veţi vedea că vi s-au strepezit degeaba. Dimpotrivă, este vorba despre un subiect spumos. Talentele românilor sunt binecunoscute de multă vreme. De-a lungul anilor s-au dezvoltat în diverse domenii, devenind chiar definitorii, dând un sens direct acţiunilor în domeniu. Este vorba acum de hoţii de fier vechi. Devenit sport de masă după 1989, când Petre Roman a declarat industria românească un morman de fier vechi. Românii cu iniţiativă şi sânge capitalist în vene au purces la treabă. Mai legal, mai nelegal, s-au înfiinţat firme având ca obiect de activitate colectarea de fier vechi, s-au format grupuri de indivizi specializaţi în depistarea şi furtul fierului vechi. Cu depistarea nu a fost nicio problemă, din moment ce toată industria era o grămadă de fier vechi, şi lucrurile au mers până acolo, încât s-au achiziţionat obiective economice cu totul, nu pentru repornirea lor, ci pentru a fi tăiate şi vândute la fier vechi. În urma acestei îndeletniciri s-au adunat averi uriaşe. Inevitabil, s-au ivit şi performerii, specializările venind de la sine. Hoţii au căpătat puteri paranormale, reuşind să înveţe să descopere fier vechi şi în gaură de şarpe, cei mai dibaci putând, dintr-o ochire, să recunoască metalele mai preţioase şi mai bănoase existente în grămezi informe de resturi şi să le pescuiască eficient. Ultima performanţă a hoţilor de fier vechi are o simbolistică aparte. Hoţii noştri şi-au extins eforturile şi în Bulgaria. Acolo, au şutit elemente metalice de susţinere a trei stâlpi de înaltă tensiune chiar de sub nasul bulgarilor. După isprava asta, la primul vânticel de primăvară, stâlpii s-au prăbuşit, lăsând localităţi în beznă şi producând pagube uriaşe. De aici se poate trage o singură concluzie. Hoţii noştri de fier vechi sunt mai buni decât hoţii bulgari de fier vechi. Ei nu au mamă şi nu au tată, acţionând fără prejudecăţi, oriunde s-ar afla. Bravo, băieţi!, le spun cu mândrie patriotică. Întâmplarea următoare are alte semnificaţii. Primarul Constanţei, Radu Mazăre, s-a revoltat pe propriul guvern. Dar rău, rău de tot. Omul a cerut de la guvern eliberarea unui plan urbanistic zonal, pentru staţiunea Mamaia, în ideea începerii unor investiţii cu bani europeni. Asta însemnând şi numeroase locuri de muncă. Mazăre se plânge că de trei luni aşteaptă aprobarea acestui PUZ, dar degeaba. Ce este mai grav şi de netolerat, susţine, e că, pentru eliberarea documentului, un anume ministru i-a cerut mită. N-a vrut să spună care, dar o va face după ce va avea o întrevedere cu Victor Ponta, pentru că „aşa e frumos”. Hoţi de fier vechi şi în guvern, după cum se vede, operând însă mult mai sofisticat. Deprinderile nu se uită în veci!