De ce râdeau gepizii?

Dacă n-ar plânge, o ţară întreagă ar râde de s-ar prăpădi. Toate televiziunile au demonstrat cum puteau fi localizaţi răniţii din accidentul aviatic din Munţii Apuseni. Şi un copil de cinci ani, care avea un telefon şi voia o tabletă de ziua lui, ar fi ştiut să-l manevreze. În schimb, turmele de „specialişti” împrăştiaţi prin toate serviciile speciale ale ţării habar n-aveau. Mai departe. Am văzut cu toţii cum era cărată epava avionului de la locul accidentului: cu furca. Pur şi simplu, cu furca şi cu parii. Avionul a fost făcut bucăţi şi aruncat într-un tractor. Corpul avionului, târât apoi de oameni, cu frânghii, prin hârtoape, până la o căruţă. N-am văzut acolo niciun meseriaş, niciun anchetator. În condiţiile astea, cum mai putea fi refăcut avionul, pentru o eventuală anchetă? Aflăm apoi că emiţătorul avionului avea antena ruptă. De aici, un bâzâit constant, care îi deranja în căşti pe cei de la Romatsa. A fost oprit dintr-un ordin aberant al unui om de nimic, care nu ştia ce face. După ce răniţii au fost evacuaţi de săteni, au apărut medicii legişti. Au pozat şi au tulit-o. Nu e mortul nostru (Adrian Iovan), e din alt judeţ. Să nu puneţi mâna, până nu apar criminaliştii. N-au mai venit. Aşa că localnici, împreună cu doi pompieri l-au extras pe Iovan dintre fiarele contorsionate şi cu ajutorul unor chingi din avion l-au legat şi l-au tras prin zăpadă până la o maşină. Ca în Stan şi Bran. Cu toate intervenţiile fostei sale soţii, i s-a refuzat un ultim drum cu avionul şi a fost adus în Bucureşti cu o maşină, cale de şapte ore. De asta a avut parte aviatorul. Hărţile, după care se făcea localizarea de mahării de la Bucureşti, erau de pe nişte prăpădite de pliante turistice, care se oferă gratuit celor care veneau să se bată cu zăpadă. Câteva capete neimportante de la Bucureşti au căzut din cauza haosului şi a bramburelii instaurate în operaţiunea de căutare. Care a durat şase ore. În timp ce sătenii, porniţi în căutarea răniţilor, au avut nevoie doar de o oră şi jumătate. Coborând cu răniţii, au întâlnit nişte salvamontişti, veniţi cu mâinile în buzunare. Aveau la ei căşti pe cap, dar căştile nu erau folositoare operaţiilor de resuscitare a victimelor. De ce oare? SMURD-ul are un avion nou-nouţ, dar stă în hangar, pentru că îi lipseşte o piesă. De ce nu s-a făcut rost de ea? Aflăm de la Arafat că erau sărbătorile de iarnă. Am înţeles. Dar n-am înţeles de ce sunt aşa de proşti. Aflăm că ministrul de Interne, Radu Stroe, şi-a dat demisia. În sfârşit! Cică demisia de onoare! „De ce râdeau gepizii?” e titlul unei cărţi umoristice de Valentin Silvestru. V-am zis: dacă n-ar fi tragic, ar fi comic.