Cum a ieşit România din criză

Probabil, aţi auzit. Şeful, mai degrabă, fostul şef al Bursei din Sibiu, Cristian Sima, a fost dat dispărut de vreo două săptămâni. Să fie sănătos! Probabil, l-a marcat atât de mult divorţul de nevastă-sa din ultima lună de zile, încât n-a mai vrut nici măcar să mai respire acelaşi aer din oraş cu ea. Chestia e însă că a dispărut şi cu banii clienţilor lui, care i-au încredinţat sume babane să le joace (speculeze) la bursă. Agitaţie. S-a vorbit mai întâi că brokerul a dispărut cu vreo 30 de milioane de euro. Mama mia, am exclamat noi, ce de bănet i-au încredinţat fraierii lacomi acestui escroc! Singura veste de la fugăreţ era aceea că i-ar fi fost furat şi laptopul, şi telefonul, de-aia nu putea să comunice cu nimeni. Agitaţia se amplifică. Pe acest fond, apar ieri trei scrisori adresate presei, prin care Sima încearcă să explice câte ceva. Anume că, nu a umflat banii clienţilor, ci i-a pierdut la bursă. De parcă pentru păgubiţi n-ar fi tot aia. Apoi începe să divulge numele celor pe care i-a prostit, spunând că vina le aparţine, deoarece au semnat un contract prin care îşi asumă şi riscurile. Tupeu cât cuprinde. Dar cine sunt ăştia? Tot nume grele, unu şi una. Daniel Dăianu, fost ministru de Finanţe. Cosmin Guşă, politicianul suveică, şi la dreapta, şi la stânga. Florian Goldstein, directorul ziarului Bursa. Omul de afaceri Popovici, cel cu casele fiicei lui Băsescu. Marie Mociorniţă, nepoata marelui industriaş, cântăreţul Teodor Chirilă, Irina Schrotter, aia cu ţoalele şi nu sunt toţi. Interesant este însă că, printre aceşti îmbogăţiţi de după revoluţie, nu apare niciun angajat de la Oltchim, nici un bugetar. Doar învârtiţi şi parveniţi, lăsaţi acum în fundul gol de escrocul Sima. Nu ştiu de ce, dar am o satisfacţie uriaşă, de parcă ar fi fost demis Băsescu Traian. Ce mai scrie Cristinel în depeşele sale, după ce îi ia la mişto pe păgubaşi? Că nu e vorba de 30 de milioane, ci de vreo patru. Şi-odată puse lucrurile la punct, o ia pe tragedia umană. Voi plăti pentru greşelile mele, cu demnitate. Lungimea funiei spânzurătorii şi înălţimea ghilotinei sunt aceleaşi. Onoarea trebuie să redevină o virtute. În avion fiind, peste Atlantic, toţi au adormit brusc, lăsându-mă să-mi hotărăsc singur sfârşitul. Dacă am să mai trăiesc, am să vă mai scriu. Despre Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. E clar. Omul a decis să mai trăiască (o perioadă), pentru dezvăluiri. Aşa să fie! Dar ce vă spun aceste declaraţii lăcrimoase? Un lucru bine ştiut. Pungaşii sunt deosebit de inteligenţi. Pentru că, mai zice, vreau să-mi refac priorităţile în viaţă, iar ceea ce mă deranjează e că niciunul dintre fraieri nu a ieşit să-mi ia apărarea. Să-ţi stea mintea-n loc! Să vă dăm şi o veste totală: UE a obţinut Premiul Nobel pentru pace. Odată cu premiul şi nişte bani, care o vor ajuta să iasă din criză. Şi pe noi?