Conducerea UCMR nu reuşeşte să identifice proiectele de 29 milioane de lei furate de Chebuţiu & comp.! Cu sentința definitivă în mână!

De tot râsul s-a făcut conducerea UCM Reșița după ce, împreună cu procurorii DIICOT, s-a dus la SC Hydro Engineering SA să pună în executare sentința rămasă definitivă care îi înapoia proiectele industriale luate abuziv. S-a întors de-acolo cu mâna goală, pe motiv că nu se știe cu exactitate ce a stabilit instanța că trebuie luat de la Hydro Engineering!

Sentința pronunțată de Tribunalul Arad, menținută și de Curtea de Apel Timișoara, este cât se poate de clară în această privință și indică fără probleme ce trebuie să revină la UCM Reșița SA, parte civilă în acel dosar.

Instanța, în motivarea sentinței de fond, a făcut un pic de istorie, determinând cum au luat ființă acele proiecte tehnice puse în discuție și a stabilit că ele au fost elaborate de către Departamentul de cercetare și proiectare, departament care a funcționat inițial în cadrul ICM Reșița, odată cu înfințarea acesteia, după care a fost mutat la Institutul de Cercetare și Proiectare Echipamente Hidroenergetice. La începutul anilor ’90, acesta a revenit la noua uzină, care își schimbase numele în UCM Reșița.

Începând cu anul 2007 au apărut primele probleme, căci UCM Reșița a fost spartă în mai multe societăți, care au format UCM Group. Aşa a luat fiinţă SC Hydro Engineering SA, care a preluat abuziv nu doar departamentul de cercetare, ci și proiectele tehnice deținute până acum de UCMR, taxând UCM Reșița de fiecare dată când cerea acces la aceste proiecte. Atunci a fost făcută și o evaluare a lor, stabilindu-se că sunt 92 de proiecte, dintre care 7 au fost create după înființarea SC Hydro Engineering SA, iar instanța a stabilit că cele 7, realizate după 2007, să rămână la actualul proprietar, dar „obligă înculpații să restituie în solidar documentația  tehnică privind cele 85 de modele industriale și documentația aferentă, create anterior înființării SC Hydro Engineering SA și indisponibilizate sub sechestrul (…), iar în cazul în care acestea nu vor putea fi restituite în natură, obligă inculpații la plata în solidar a sumei de 29.842.419,03 lei”, arată instanța în motivarea sentinței de fond.