Ce glas melodios avea!

2012. Un prieten mi-a zis că în fiecare seară se fac plimbări în jurul Cotroceniului. M-am dus și eu, din lipsă de altceva. Mai erau câțiva. Ne-am bătut pe spate și am făcut semnul victoriei. Mi-a plăcut! M-am dus și a doua seară și a treia seară și a enșpea seară. Făceam și sport gratis, socializam strigând huo și ieși afară javră ordinară, mai deschidea câte unul o sticlă de palincă, rupea câte un covrig. 2013. Plimbările astea mi-au intrat în sânge. Cum se făcea ora, semnam condica. Adevărul era că, în coloană, am cunoscut-o pe Vasilica și abia așteptam să mă întâlnesc cu ea. Era delicată, rușinoasă și frumoasă foc. Într-o seară, am îndrăznit să-i ofer un sandvici cu parizer și ea l-a acceptat emoționată. De atunci, am stat unul lângă altul în coloană, susținându-ne unul pe altul principiile. 2014. Revelionul l-am petrecut împreună și ne-am spus poezii. Nu ne-a ars de nicio mâncare, deși un coleg a împărțit generos o pâine. Nu aveam ochi decât unul pentru altul. Relația noastră a devenit tot mai intimă. Când strigam huo și ieși afară javră ordinară, ne țineam de mână. 2014. Într-o clipă de maximă tandrețe, i-am cerut mâna. După două săptămâni eram căsătoriți, în aplauzele entuziaste ale celor din coloană. Primul copil era pe drum, eram înconjurați de prieteni dragi, jandarmii ne apărau de hoții de buzunare și de opoziție, eram priviți de florărese cu maxim respect. 2015. A fost un an greu, pentru că au murit optășpe dintre noi și nu am găsit decât șaptișpe să-I înlocuim. Am fost numit în comisia de evaluare a noilor veniți, dar i-am admis pe toți că alții nu aveam. 2025. Trotuarul pe care ne plimbam a început să facă dâmburi. Își mai rupea câte unul un picior, dar legătura dintre noi era atât de puternică încât îl duceam cu schimbul pe targă și răsuna la fel de armonios imnul nostru, huo și ieși afară javră ordinară. 2031. Ni s-a măritat fata. A fost o nuntă ca în povești. Vasilica a făcut niște clătite de i-a zăpăcit pe toți. S-au mai căsătorit și alții, au fost nenumărate botezuri. Nu ne mai lua nimeni niciun interviu. Într-o seară, s-a băgat între noi Băsescu Traian. Plângea de sărea tricoul pe el. Ne-a spus că s-a săturat de Palatul Cotroceni ca de mere acre. Dar nu-l lasă Baroso, Merkel și Reding să plece și să-l aducă pe Antonescu în locul lui, să vadă și el cum e. Am plâns și noi cu el și l-am încurajat. A plecat amărât, dar a promis că va veni în fiecare seară să protesteze cu noi. A venit. Să fi auzit cu ce glas melodios cânta , huo și ieși afară javră ordinară!