Când te gândeşti că mai sunt atâtea zile! …

Au trecut treisprezece zile de campanie electorală şi mai sunt şaptesprezece. Adică, mai e timp destul. În aceste aproape două săptămâni s-au petrecut atâtea, încât ai impresia că instituţiile lucrează din plin şi ne aflăm într-o stare de normalitate. În realitate, e vorba de un heirupism la comandă politică. Agenţia Naţională de Integritate, chiar din prima zi de campanie, desigur, nu e vorba de nicio coincidenţă, declară incompatibili trei miniştri şi secretarul general adjunct din Guvernul Ponta, care trebuie scoşi din Guvern. Deşi, în cazul lor, numai instanţa poate să le constate vinovăţia. Băsescu Traian se bagă în vorbă şi-i cere primului ministru destituirea lor, remaniere guvernamentală, iar Parlamentul să reia procedurile pentru ca altor doi foşti miniştri să li se ridice imunitatea, deşi Parlamentul se pronunţase deja. Urmează, fulgerător, alte evenimente cu caracter penal. Scandalul şpăgilor din CFR, cu sute de împricinaţi. Tărăboiul fraudării unor bănci, cu implicarea şi a unor bancheri. Luarea unor credite cu acte false. La temă, dosarul transferurilor din fotbal, în care opt supergrei din fotbalul românesc, după ce sunt găsiţi nevinovaţi de prima instanţă, la apel încasează nişte condamnări de te doare capul. O altă diversiune este legată de intrarea lui Becali în rândul liberalilor. „Învârtitorii de idei” spumegă, Becali îi pune la punct. Voi doar învârtiţi idei, în schimb eu, învârt idei şi le şi pun în practică. Analize pe text, dezbateri dacă Gigi Becali poate sau nu să fie un bun liberal, discuţii peste discuţii, să nu se plictisească electoratul. Prafurile aruncate în ochii cetăţenilor sunt tot mai numeroase. În România nu prea mai e stat de drept, scuipă Băsescu Traian. Toată lumea se ambalează, se fac tabere pro şi contra, iar se pierde vremea cu vrăjelile sus numitului. Mihai Răzvan Pomădatu, fost şef peste spioni, otrăveşte şi el aerul. Dacă serviciile, zice, n-ar fi apolitice şi dădeau pe goarnă ce ştiu despre Crin Antonescu, ăsta n-ar mai fi în politică. Ce ştie? Ce-a făcut Antonescu? A atentat sau ba la siguranţa naţională? Ce-a vrut să spună spionul şef? Totul rămâne în coadă de peşte. După care, Pomădatu, mulţumit, se duce să ţină discursuri în biserici, că pe-afară i-e frică. Dar, misiune îndeplinită. Suspiciunea rămâne, zile întregi se vorbeşte numai despre asta. Până apare ambiţia tembelă a lui Băsescu Traian de a pleca el la Bruxelles, la discutarea bugetului UE, nu Ponta. În cazul ăsta, Băsescu a fost cel mai mare prost. Dincolo de faptul că nu pricepe nimic din chestia asta, indiferent cu ce rezultat se va întoarce de acolo, îi va da ocazia lui Ponta să spună că n-a făcut nicio brânză şi că dacă era lăsat el să meargă, România s-ar fi umplut de bani europeni. Câştigător detaşat, Ponta! Pe fondul acestor nesfârşite ciondăneli, zelosul şef al ANI este dovedit chiar de fra-su a fi un infractor de marcă. Ajuns prin şpăgi grase în fruntea unei instituţii de care ţine cariera şi chiar viaţa unor oameni. Apoi, povestea escrocheriilor deputatului pedelist Alin Trăşculescu. Aşadar, la noi nu există activitate din plin? Nu funcţionează organele? Cu vârf şi îndesat, că doar suntem în campanie electorală. Şi când te gândeşti că mai sunt şaptesprezece zile! …